Bucovineni dispăruți pe fronturile Austriei (I) | Dragusanul.ro

Bucovineni dispăruți pe fronturile Austriei (I)

The Times history of the World War: Soarta a doi spioni

 

Nu avem de unde ști dacă bucovinenii, de toate etniile, dispăruți pe fronturile Austriei au trăit drama finală cu eroism sau cu lașitate, dar cum moartea lor a însemnat pecete pe „soarta țărișoarei noastre, Bucovina”, cred că fiecare în parte merită încredințat memoriei, cu statut de Erou, și nu doar de personaj al actelor juridice, prin care, începând din 1919, se justifica „Dispunerea procedurii pentru stabilirea morții” fiecăruia dintre ei, pentru a legitima moșteniri de proprietăți sau de drepturi. Pornind de la prezumția de eroism, care caracterizează sacrificiul suprem pentru provincia natală, am să copii, într-un fel de centralizator, toate aceste mărturii ale celei mai grele perioade din istoria Bucovinei, cea din anii 1914-1918.

 

Dimitrie Kudrek a lui Ion, născut în 1884, în Ispas, a fost înrolat în 1914, cu ocazia mobilizării generale la oaste, și a plecat în campanie. De atunci lipsește orice știre despre dânsul… Se îndrumează, la cererea soției sale, Vaselena Kudrek, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 27 Iunie 1919”[1].

 

Iacob Cwynarski, preot romano-catolic în Boian, a fost deportat, în 1916, de Ruși, în Rusia, și internat în Perm, ca mulți alți locuitori din Boian. Acolo ar fi murit la 7 Fevruarie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Dimitrie Lukawiecki, maestru poștal superior, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 24 Aprilie 1919”.

 

Ilie a lui Victor Szuhany, din Boian, a fost deportat, în 1916, de inamic în Rusia și internat, ca și mulți alți locuitori din Boian și Rudnic, în guvernamentul Ecaterinoslav. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soției sale Elena Szuhany (Șuhan – n. n.), procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 26 Aprilie 1919”.

 

Onufrei Rusnak din Oșechlib, nscut în 1888, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la Regimentul 9 de Dragoni și a făcut, în regimentul acesta, campania. În toamna anului 1918 s-a îmbolnăvit de gripă şi a venit într-un spital de epidemie din Leov. Acolo ar fi murit la 17 Octombrie 1918, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soției sale Aliana Rusnak, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 3 Mai 1919”.

 

Leopold a lui Mihail Wilhelm din Boian a fost deportat, la 1916, de inamic în Rusia şi, ca mulţi alţi locuitori din Boian, internat în Astrahan. Acolo ar fi murit în 22 Octombrie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Mihail Wilhelm, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 3 Mai 1919”.

 

Leonti Fedoreac din Boian a fost deportat, în Martie 1916, cu ocazia invaziei, de Ruşi şi, ca şi mulţi alţi locuitori din localitate, internat la Samara. Acolo ar fi murit, în Martie, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soției sale Nastasia Fedoreac, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 12 Mai Aprilie 1919”.

 

Le Miroir, 6 august 1916: Refugiaţi bucovineni

 

În alte mărturii, numite „edicte”[2], la fel, se îndruma „procedura pentru adeverirea morţii” – ce termen nefericit!

 

„La propunerea domnului Vasile Cocârla din Costâna, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii lui Nicolai a lui Vasile Cocârla. Domnul Vasile Cocârla susţine că fiul său Nicolai Cocârla a murit, la 1 Octombrie 1918, la Tarnopol / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 10 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Irina Sofian din Comaneşti, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii soţului ei Pantelemon a lui Moisa Sofian. Doamna Irina Sofian susţine că soţul ei Pantelemon Sofian a murit în prinsoarea rusească / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 5 Iulie 1919”.

 

„La propunerea domnului Spiridon Leuştean din Fundul-Moldovei, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii lui Dumitru a lui Jacob Leuştean din Breaza . Domnul Spiridon Leuştean susţine că fratele său Dumitru Leuştean a murit, în anul 1917, la Lemberg / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 16 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Saveta Macovei din Horodnicul de sus, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii soţului ei Nicolai a lui Teodor Macovei. Doamna Saveta Macovei susţine că soţul ei Nicolai Macovei a căzut în anul 1914  / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 18 Iulie 1919”.

 

„Doamna Matrona Climov din Lipoveni susţine că soţul ei Antamon Climov a dispărut în război, pe vremea Paştilor 1915 / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 10 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Agapia Galiş din Dorna-Candrenilor, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii lui Teodor a lui Gheorghe Galiş. Doamna Agapia Galiş susţine că soţul ei Teodor Galiş a murit în prinsoarea rusească / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 10 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Catarina Moisiuc din Frătăuţii noi, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii soţului ei Gavril a lui Lazar Moisiuc. Doamna Catarina Moisiuc susţine că soţul ei Gavril Moisiuc a dispărut, din Mai 1915, în război / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 18 Iulie 1919”.

 

Le Miroir, 6 august 1916: Refugiaţi bucovineni

 

În alte numere ale publicaţiei oficiale bucovinene[3], edictele declanşează „îndrumarea procedurii pentru adeverirea morţii”:

 

Catrinei a lui Toader Dârda din Boian a fost, cu ocaziunea retragerii Ruşilor, în 1916, deportată de către aceştia şi dusă la Sosnovca (Sosnowka), unde să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Vasilchei a lui Dumitru Ihnatiuc, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 20 Iunie 1919”.

 

Daniil Solomiciuc, născut la 1883, în Rostochi, a fost mobilizat, în anul 1914, şi trimis îndată la front. Ultima scrisoare de la el datează încă din 2 Septembrie 1914. După comunicările Crucii Roşii, să fi căzut susnumitul între 22 Septembrie şi 10 Octombrie 1914. Fiind deci caz de prezumţie legală, se îndrumează, la cererea Varvarei Solomiciuc, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 21 Iunie 1919”.

 

Ioan Ihnatiuc din Boian a fost, cu ocaziunea retragerii Ruşilor, în 1916, deportată de către aceştia şi dusă la Sosnovca (guvernământul Saratov), unde să fi murit, la 28 iulie 1916 după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 20 Iunie 1919”.

 

Domnica Capriciuc din Boian a fost, cu ocaziunea retragerii Ruşilor, în anul 1916, deportată de către aceştia şi dusă la Astrahan. Pe urmă, ajunse în lagărul Sloboda Nicolaiciuc, unde să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Ioan Manoli Tomaskeiw, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 20 Iunie 1919”[4].

 

Metru Holodrega Iacoviv, născut la 1886, în Bila a fost înrolat la oaste, cu prilejul mobilizării generale şi a plecat la război. În timpul din urmă, să fi fost în România (veche), unde să fi murit, în anul 1916, de lungoare. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Paraschivei Holodrega, născută Verenca, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 18 Iunie 1919”.

 

Metru Holodrega Iacoviv, născut la 1886, în Bila a fost înrolat la oaste, cu prilejul mobilizării generale şi a plecat la război. În timpul din urmă, să fi fost în România (veche), unde să fi murit, în anul 1916, de lungoare. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea lui Paraschivei Holodrega, născută Verenca, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 18 Iunie 1919”.

 

Metru Olejnyk Ivoniv, născut la 1881, în Bila, a fost înrolat la oaste, cu prilejul mobilizării generale şi a plecat la război. În anul 1916, să fi fost în România (veche) şi apoi la Craiova, unde să se fi îmbolnăvit de lungoare şi să fi murit. Din anul 1916, lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci caz de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Paraschivei Olejnyk, născută Verenca, procedura pentru declararea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 21 Iunie 1919”.

 

Martin a lui Martin Gerber, născut la 1881, în Roşa a fost înrolat, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat la război. La 23 August, a luat parte la lupta de lângă Rarancea, unde să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Elisavetei Gerber, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 11 Iunie 1919”.

 

Le Miroir, 6 august 1916: Refugiaţi bucovineni

 

[1] Monitorul Bucovinei, Fascicula 74, Cernăuți, în 15 Octomvrie nou 1919, pp. 4-6

[2] Monitorul Bucovinei, Fascicula 67, Cernăuți, în 24 Septemvrie nou 1919, pp. 5-7

[3] Monitorul Bucovinei, Fascicula 66, Cernăuți, în 18 Septemvrie nou 1919, pp. 4-7

[4] Monitorul Bucovinei, Fascicula 65, Cernăuți, în 13 Septemvrie nou 1919, pp. 6-7