Bucovinean împușcat, pentru că a furat din România

Suceava, în 1807, văzută de pictorul Franz Jaschke

*

”De la cerdacul din dealul Sucevii, în 29 iulie / 10 august 1866. Precum se știe, lângă orașul Suceava, râul cu același nume formează granițe între Bucovina și Moldova. În amintita zi, un bărbat, soț și părinte de trei copii, în etate de 55 de ani, cu numele Boguslavciuc, apăsat de grea sărăcie, sub chip că merge la scăldat, trecu, cu secera-n mână, dincolo de apă. Secerând el iarba pentru văcuța sa, în lunca de aproape de trecătoare, odată-l năvăli soldatul român, care, deși nefiind el mai departe de dânsul decât zece pași, putând, așadar, să-l prindă, totuși îi slobozi toată încărcătura de alice în cerbice, după care faptă soldatul o tuli la fugă prin păpușoaie” (Albina, nr. 52, 10 august 1866, p. 3)

*

Textul acesta, tipologic pentru ”corespondența” bucovineană a vremii, induce, fără îndoială, o vagă ostilitate față de ”moșierul” și soldatul român al literaturii sovietice de mai târziu, prin lăcrămoșenii popești de genul ”secerând el iarba pentru văcuța sa”. În fond, în vara anului 1866, un sucevean trecuse apa, la furat cu premeditare (”sub chip că merge la scăldat, trecu, cu secera-n mână, dincolo de apă”), pe teritoriul țăranilor din Burdujeni, iar un țăran din Burdujeni (soldatul român avea pușcă cu glonț, nu cu alice), enervat că suceveanul își bătea joc de sărăcia lui (o fi având și burdujeneanul ”o văcuță”, pe care o hrănea fără să fure de la alții), l-a pus pe fugă (și nu invers, cum a notat Simion Florea Marian, care adăuga, în textul din ”Albina”, că, duminică, la Biserica Sfântului Gheorghe din Suceava, familia suceveanului, căruia îi fuseseră scoase, între timp, alicele din locul neglorios, mult mai jos decât cerbicea, mulțumea bunului Dumnezeu pentru însănătoșire).

*

Precum se vede, mai nimic nu s-a schimbat, de veacuri, în ”vesela grădină”, pe care o cântă neosteniți poeții și o înșfacă, pe apucatelea, ceilalți.