Bucovina de sub preşul istoriei (I) | Dragusanul.ro

Bucovina de sub preşul istoriei (I)

Cernăuţi, Uliţa Mare – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

Cernăuţi, Uliţa Mare – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

*

Există, bine ascunse sub preşul istoriei, adevăruri care nu mai sunt scoase niciodată la lumină. Şi poate că nici nu avem nevoie de adevăruri, dacă tot ne ţine de saţ patriotardismul desuet şi fără de nici o obligaţie. La ce bun să aflăm că, după mutarea capitalei la Iaşi, de la Suceava, Moldova nici nu mai exista cu adevărat, aşa cum nu mai exista nici Ţara Românească. Cârmuitorii noştri primeau săbii de ofiţeri de ieniceri, cu care urmau să apere, cu jurământ, Înalta Poartă. Pe aici bântuiau fărădelegile, haite de prădători turci, tătari sau ruşi ţinându-ne vetrele în spuză. În presa europeană a vremilor în care noi nici măcar o carte nu aveam, graniţe turceşti erau numite străvechile noastre hotare, deşi viermuiau prin bietele provincii dunărene fel de fel de oşti, toate puse pe jaf şi pradă. Doar Bucovina scăpase, pentru că avea un stăpân, care nu mai permitea ceambulurilor să-i calce pământurile, un stăpân care se străduia să o mute în contemporaneitatea Europei de atunci, care seamănă descurajant cu prezentul nostru de astăzi.

*

Fără să mai comentez, până ce nu voi izbuti să adun toate ştirile despre Bucovina secolului al XVIII-lea (despre cea a secolului al XIV-lea e mai greu, pentru că nu existau ziare, ci doar cronici şi însemnări de călătorie, aflate în patrimoniile popoarelor cu memorie), vă pun la dispoziţie ceea ce izbutesc să pun deoparte în fiecare zi:

*

1783, august 22: „Presbourg, 11 august 1783. Patru regimente de infanterie şi opt divizii de husari au primit ordin de a se îndrepta în marş spre Bucovina; mai multe alte regimente de trupe regulate sunt în marş pentru a se apropia de frontierele turceşti (ale Moldovei şi Valahiei – n. n.); ca număr, acestea din urmă sunt batalioane” (Gazette de France, 22 august 1783, p. 298).

1783, septembrie 9: „Presbourg, 7 august 1783. Regimentul Haddick, care a staţionat în Polonia austriacă, a primit ordin de a porni în marş spre Stul-Weissenbourg; şi patru alte regimente de infanterie, de asemenea dintr-a opta divizie de husari, se pregătesc să pornească în marş spre Bucovina” (Gazette de France, 9 septembrie 1783, p. 320).

1783, noiembrie 4: „Lemberg, 30 septembrie 1783. Pentru a facilita comerţul între Transilvania şi Bucovina, vama Rodna a fost desfiinţată şi s-au diminuat taxele datorate de negustorii care trec dintr-una din aceste două provincii, în cealaltă” (Gazette de France, 4 noiembrie 1783, p. 388).

 *

1784, aprilie 6: „Gratz, 1 martie 1784. Frigul care domneşte de mai mult timp şi încă va mai dura, şi marile cantităţi de zăpadă care acoperă câmpurile au obligat lupii să-şi părăsească pădurile; s-au văzut haite de 30-40 de lupi apropiindu-se de sate, băgând groaza în oameni, care sunt nevoiţi să-şi improvizeze arme… Aflăm din Bucovina o ştire care ne uluieşte: în ultimele zile, lupii au devorat trei husari din regimentul Erdod, cu tot cu cai” (Gazette de France, 6 aprilie 1784, pp. 111, 112).

1784, iunie 8: „Buda, 9 mai 1784. Mai mulţi ofiţeri sunt ocupaţi cu ridicarea planurilor topografice în Bucovina şi în Banat. Ei vor continua această muncă, în cele două provincii, până în luna septembrie, când vor reveni în Transilvania pentru acelaşi subiect” (Gazette de France, 8 iunie 1784, p. 188).

1784, iunie 15: „Din Transilvania, 10 mai 1784. Şoseaua principală, începută, anul trecut, de la Bordo (Bârgău – n. n.), din acest principat, până la Dorna, în Bucovina, este aproape gata: 1.000 de muncitori şi un regiment de valahi au lucrat zilnic” (Gazette de France, 15 iunie 1784, p. 196).

Început de Iosif II, „drumul împărătesc” destinat circulaţiei între Bistriţa şi Cernăuţi, avea să se numească, după numele celui care l-a inaugurat, „Şoseaua Franciscană”. Regimentul de valahi era Ragimentul al II-lea Românesc de grăniceri năsăudeni, conduşi de ofiţerul-poet Cossimelli, care a publicat, ulterior, o carte de poeme, la Sibiu, dedicată grănicerilor năsăudeni implicaţi în civilizarea ţinuturilor sălbatice ale Carpaţilor.

1784, iunie 18: „Lemberg, 18 mai 1784. Atenţia constantă a guvernului faţă de toate problemele care privesc binele diferitelor provincii garantează, extinde şi multiplică avantajele care le sunt pe plac, şi le acordă asigură informaţii pentru angajarea fizicienilor şi economiştilor, care să cerceteze locurile, să descopere bogăţii şi să înştiinţeze despre posibilităţile de exploatare a lor. Se cere Bucovinei să pună în aplicare aceste ordine generoase cu inteligenţă, pentru că în solul ei s-au identificat trei zăcăminte de argint, neexploatate, care dau frumoase speranţe pentru deschiderea unor mine profitabile” (Gazette de France, 18 iunie 1784, p. 199).

1785, august 16: „Din operaţiunile de conscripţii militare în Galiţia şi Bucovina rezultă că aceste două ţări, astăzi reunite, au aproape 2.000 mile pătrate, şi aproximativ trei milioane de suflete” (Gazette de France, 16 august 1785, p. 275).

1786, aprilie 18: „Viena, 29 martie 1786. Se vorbeşte zilnic, aici, despre o călătorie apropiată a Împăratului şi se dau asigurări că ea este plănuită pentru începutul lunii mai. Deci, după toate aparenţele, Maiestatea Sa Imperială se va afla, mai întâi, în Ungaria, unde doreşte să întemeieze o cazarmă, lângă Pesta, iar de aici va trece în Transilvania şi în Galiţia” (Gazette de France, 18 aprilie 1786, p. 129).

1788, ianuarie 15: „Lemberg, 6 decembrie 1787. Ieri, batalionul Pellégrini, compus din 1.200 de oameni, a sosit în acest oraş; el se va odihni astăzi şi mâine, iar poimâine va continua marşul pentru a se încazarma în Bucovina”(Gazette de France, 15 ianuarie 1788, p. 18).

*

1788, februarie 1: „Viena, 12 ianuarie 1788. Ni se dau asigurări că 18 batalioane, retrase, în principal, din Bohemia, au fost puse în marş, în 6 ianuarie, spre Galiţia şi Bucovina, unde prinţul Charles de Lichtenstein va prelua comanda” (Gazette de France, 1 februarie 1788, p. 37).

*

1788, martie 18: „Frontiera turcă, 31 ianuarie 1788. Au sosit multe trupe otomane în Moldova; au fost repartizate detaşamente în satele de pe frontiera Bucovinei, unde s-au făcut tranşee” (Gazette de France, 18 martie 1788, p. 95).

*

1788, martie 21: „Hamburg, 4 martie 1788. Curtea din Viena nu a apucat încă să publice depeşele pe care le-a primit de la prinţul de Saxa-Cobourg, general-comandant în Bucovina. Dacă trebuie să credem că scrisorile acestea ar viza chestiuni particulare, iată ce transpiră în public: Acest general a trimis o parte din armata sa în Moldova, până pe malul Prutului, pentru a întări apărarea cetăţii Hotinului. Cu această ocazie a avut loc o încăierare acerbă între avangarda acestui corp şi un puternic corp de luptă tătăresc, care, după o rezistenţă îndărătnică şi pierderi de câteva mii de oameni, a fost obligat să se retragă spre Hotin. Pierderile, din partea austriecilor, nu au fost semnificative; sunt rostite, peste tot, numele a trei batalioane, Pellégrini, Charles de Toscana şi Samuel Giulay, care, se spune, au avut mult de suferit. În rest, noutăţile nu au fost confirmate, încă de Viena, deci va trebui să privim lucrurile cu aceeaşi îndoială” (Gazette de France, 21 martie 1788, p. 100).

*

1788, mai 9: „Generalul rus Soltikow este în Bucovina, cu 12.000 de oameni” (Gazette de France, 9 mai 1788, p. 155).’

*

1788, iunie 20: „Frankfurt, 7 iunie 1788. Se scrie din Viena că marea armată este copleşită de boli. Mai multe scrisori din Polonia asigură că generalul rus Soltikow a intrat, în 21 mai, în Moldova, pe la Soroka. Împăratul a trimis, la Tarnow, ordinul de a se cumpăra, din Polonia, 50.000 de coreţe de secară, orz şi ovăz, şi de a le transporta în Bucovina” (Gazette de France, 20 iunie 1788, p. 204).

1788, august 1: „Hamburg, 10 iulie 1788. Armata prinţului de Cobourg acoperă Bucovina, Transilvania şi o parte din Polonia” (Gazette de France, 1 august 1788, p. 262).

1790, februarie 2: „Viena, 22 ianuarie 1790. În noaptea de 5 spre 6 a acestei luni, frigul s-a înteţit aici; el s-a menţinut şi în noaptea de 6 spre 7; a căzut puţină zăpadă, dar vremea s-a înmuiat şi neaua a dispărut. Aceleaşi temperaturi domnesc în Bohemia, Galiţia şi Bucovina. Este foarte rece şi a nins abundent în Moldova, în Valahia şi în o parte din Ungaria” (Gazette de France, 2 februarie 1790, p. 40).


Comments are closed