Bibliografia ignorată a memoriei Bucovinei (I) | Dragusanul.ro

Bibliografia ignorată a memoriei Bucovinei (I)

Piaţa „Austria” din Cernăuţi

 

În ciuda mult trâmbiţatei multiculturalităţi bucovinene, aceasta nu a existat niciodată şi, ce-i mai grav, nu există nici astăzi, chiar dacă ne sufocă o abundenţă de festivaluri ale kitsdch-ului folcloric multietnic, prin care nu se reînvie tradiţii, ci măscării ale prostului gust şi ale inculturii. Ruralitatea bucovineană a fost întotdeauna segregată nu de etnicităţi, ci de comunitarism religios; din pricina acestui gen de segregaţionism se ajunsese până acolo încât ucrainenii ortodocşi şi ucrainenii uniţi aproape că intraseră în conflict, ortodocşii ucraineni simţindu-se „de aceeaşi lege“ cu românii şi duşmani cu „papistaşii“ uniaţi din aceeaşi etnie. Practic, din astfel de pricini s-au pierdut elementele de Datină ale celor mai multe dintre etnii din Bucovina, ba chiar şi ale celor care, prin voia istoriei, aveau să devină popoare europene distincte.

 

La nivelul culturii, unde multe dintre etniile bucovinene porneau cu o întârziere istorică pe făgaşul creaţiei, limba germană a format modelul, dar şi spaţiul de asimilări universale. Între timp, am uitat totul despre rolul spiritualităţii durate în limba germană, iar Bucovina, deşi are o vastă şi multiplă literatură, inclusiv cea interdisciplinară de specialitate, a rămas cu buzunarele goale, românii transformând în fudulie această penibilă sărăcie. Memoria bucovineană zace, necunoscută, în rafturi întregi de biblioteci, iar noi încă nu facem nimic pentru cunoaşterea, pentru întoarcerea acasă a uriaşului patrimononiu de memorie de atunci şi pentru totdeauna. Contracarăm cu lozinci fraze, nu opere, pe care nu le cunoaştem, pentru că nu le-am adus în limba de acasă, în condiţiile în care toţi cărturarii vechi ai Bucovinei, aidoma lui Norman Manea de astăzi, au trăit cu adevărat doar în spiritualitatea locului, inclusiv în dimensiunile istorice şi arheologice, pe care ei, nemţii, polonii, armenii şi evreii le-au scos primii la lumină, le-au şters de colburile vremurilor şi le-au conferit contururi identitare.

 

Spuneam că multiculturalitatea bucovineană este o vorbă în vânt mai ales astăzi şi îmi argumentez această zisă pe totala ignorare a unei superbe comori de mărturii, pe care universitarul cernăuţean J. Polek, polon de origine, o inventaria metodic, în 1893, atunci când publica o Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773[1], în primele pagini ale anuarului Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893, anuar în care, prin prefaţă (Vorbericht), se stabilea un prim proiect de multiculturalitate, care urma să fie pus în practică de românul Eugen Maximovici, armeanul Mikulicz, polonezul Johann Polek şi germanul Carl A. Romstorfer. În acest raport preliminar, deci un fel de prefaţă pentru Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893, datat în iunie 1893, se contura un program cultural de profunzime nu doar pentru o nouă instituţie bucovineană, ci şi pentru o multiculturalitate elitistă, premeditată ca atare:

 

1774: Ansicht der Stadt Czernowitz in der Bukowina. Lithografie von Anton Lange, 1823

 

„La 21 februarie 1902, la Cernăuți, s-a constituit o asociație muzeală de stat. Sarcina sa este „înălțarea și câștigarea geografiei în relația arheologică, istorică generală, istorică de artă, etnografică și istorie naturală”. Pentru a atinge acest scop, Muzeul Ţării Bucovinei (Bukowiner Landesmuseum), care a fost deschis la 14 mai a acestui an, este destinat, în primul rând, să aibă continuitate. Dar, de asemenea, a părut urgent ideea curatorului muzeului ca asociația să stabilească relații și mai directe cu populația. Din acest motiv, în ședința din 26 martie dl J. a decis să publice un anuar, în scopul răspândirii un eseuri ale cercetătorilor trecutului, precum și cele generale, care ţin de arta și istoria naturală a Bucovinei, cercetări care ar trebui să conțină.

Acesta va fi primul număr al publicului. Poate găsi o primire prietenoasă și să ofere asociației un nou interes de susținere. / Cernăuți, iunie 1893“.

 

Ansicht des silberhaeltigen Bleybergbaues und der Schmelzhüttenwerke zu Marien-See bey Kirlibaba in der Bukowina. Autor: Anton von Manz Mariensee

 

Polek, semnând doar cu numele, a încredinţat oarbei şi surdei viitorimi o splendidă şi exhaustivă bibliografie a Bucovinei, care nu a fost niciodată tradusă în română, timp de 126 de ani; iar din operele mărturisitoare, indicate în această bibliografie, doar raportul din 10 decembrie 1744, întocmit de generalul Gabriel Freiherr von Splény, „Schiţă de proiect pentru o instituție militară asupra k. k. părţii moldovenești încorporate“ (Ohnmassgeblichen Eutwurf zu einer militairischen Einrichtung des k. k. enclavien Moldauischen Antheils) şi-a aflat o traducere târzie (după 1990), undeva, pe la Rădăuţi. În rest, nimic, istoricii şi monografii români trecând în bibliografiile scrierilor proprii doar trimeteri tot mai inexacte la unii dintre vrednicii mărturisitori ai Bucovinei de altădată, dar fără a şti nimic nici despre autorii citaţi, nici despre operele din care, indirect, citează. E nedrept faţă de noi înşine şi îmi tot spun asta, de atâta vreme, încât m-am tot străduit să umplu nişte goluri de memorie, după puteri, dar cu tot sufletul. Pentru că nu au făcut-o alţii, o să încerc să vă pun la dispoziţie, episod cu episod, şi această lucrare a lui Johann Polek, numită, aşa cum am mai spus, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773:

 

Allegorie auf Kaiser Franz I als Beschützer Böhmens

 

„La ordinul împăratului Iosif al II-lea, în 1773, locotenent-colonelul Regimentului 2 de Grăniceri Valahi (Rodna), Karl Freiherr von Enzenberg, a făcut o călătorie de recunoaștere prin partea de nord a Moldovei. El avea misiunea să investigheze dacă este de dorit achiziția acestei regiuni în beneficiul monarhiei austriece, dar, în special, dacă ar fi posibilă stabilirea unui drum permanent, din Transilvania, prin Dorna, către Galiția[2].

 

Raportul lui Enzenberg, intitulat „Von und aus der Bukowina“, care a fost tipărit[3], în septembrie 1781, în „Staats-Anzeigen ”, de Schlözer, vol. I. p. 38, – pleda în favoarea ocupației; prin urmare, merită, fără îndoială, să fie plasat în fruntea literaturii culturale a Bucovinei.

 

Primele trupe austriece au intrat în Bucovina la 31 august 1774; armata de ocupație efectivă le-a urmat, în noiembrie 1774. Ocupația și organizarea țării au fost încredințate generalului Gabriel Freiherr von Splény. Înainte de soluționarea acestei ultime sarcini, el s-a străduit, mai ales, să obțină cunoștințele cele mai precise despre țară și despre facilitățile sale anterioare.

 

La 10 decembrie 1774, el a înaintat consiliului de război o „Schiţă de proiect pentru o instituție militară asupra k. k. părţii moldovenești încorporate“ (Ohnmassgeblichen Eutwurf zu einer militairischen Einrichtung des k. k. enclavien Moldauischen Antheils), în care starea provinciei ocupate este descrisă succint, dar cu ascuțite caracterizări.

 

Chiar mai important decât acest „proiect” pentru cunoașterea provinciei nou câștigate este memorandumul din anul 1775[4], publicat de mine sub titlul „Descrierea generală a Bucovinei, de Spleny”, Cernăuți 1893 (General Splény’s Beschreibung der Bukowina). Acest memorandum este primul istoric regional detaliat al Bucovinei.

 

Deși, la 7 mai 1775, Poarta s-a arătat dezinteresată de ţinutul moldovenesc ocupat de Austria pentru totdeauna, status quo-ul ei a rămas totuși acelaşi. Abia în anul 1780 a început reforma. La baza reorganizării a stat planul de sistemizare, prezentat de generalul baron Enzenberg, succesorul lui Splény încă de la începutul lunii aprilie 1778, datat în 30 octombrie 1779, plan care, datorită excelentei descrieri a statului Bucovinei de la acea vreme, înseamnă, de asemenea, o lucrare onorabilă în literatura de specialitate, pe acest subiect.

 

La 1 noiembrie 1786, Bucovina a fost încorporată, ca district al Cernăuților, în Cercul Galiției. Subordonarea către o țară străină nu ar putea rămâne fără influență asupra investigației științifice. De fapt, a ocupat spațiul doar în măsura în care savanții și centraliștii au dorit să obțină o cunoaștere cât mai completă a întregii Galiții. Abia în anul 1849, când s-a redat libertatea Bucovinei, s-au creat condiții favorabile pentru investigația lor științifică.

 

În primul rând, este vorba de condițiile geologice și de minerit, care, după 1786, se bucură de cercetare. Începutul este făcut de naturalistul și antropologul francez Balthasar Hacquet, profesor de istorie naturală la Universitatea din Lemberg, din 1788, până în 1810. A vizitat Carpații, în anii 1788 și 1789, și a publicat observațiile făcute în analele „Crell’s chemischen Annalen“ (1789 și 1791) și în lucrarea sa, în patru volume, „Ultimele călătorii fizico-politice prin Dacia și Sarmaţia carpatică” (Neueste physikalisch-politische Reisen durch die Dacischen und Sarmatischen Karpathen, Nürnberg 1790-1796) .

 

Inspirat de lucrările lui Hacqnet, Georg Gottlieb Pusch și Carl Lill von Lilienbach (născut la 3 noiembrie 1798, la Wieliczka, mort la 21 martie 1831), au făcut investigații serioase privind structura geologică a Carpaților, în anii 20 ai secolului nostru  (al XIX-lea – n. n.), primul studiu purtând titlul: „Cu privire la constituția geognostică a Carpaților și a Țărilor Carpatilor de Nord” (Ueber die geognostische Constitution der Karpathen und der Nordkarpathenländer), în „Karsten’s Archiv für Mineralogie“ (Vol. I. Berl. 1829, p. 29-55), celălat fiind numit „Journal d’un voyage géologique fait à travers toute la chaîne des Carpatkes, en Bukowine, en Transilvanie ” etc., în memoriile Societății Geologice Franceze (1831, I. 2. p. 237-316).

 

În perioada 1786-1849, cercetări valoroase ale Bucovinei, în relație floristica și faunistica, au fost făcute de Dr. Friedländer , Dr. Herbich și profesor Dr. Zawadzki.

 

Dr. Friedländer a fost medic în Zaleszczyki, la începutul secolului al XIX-lea. A întreprins numeroase excursii în sud-vestul extrem al Bucovinei, colectând toate plantele mai rare, pe care le-a încredinţat prietenului său, Dr. Wilibald Besser, medic, din 1805, la Cracovia, care l-a folosit în lucrarea sa „Primitiae florae Galiciae austriacae” (Viena 1809).

 

Și mai semnificativ pentru studiile regionale în Bucovina au fost ultimii doi bărbați.

 

Alexandru Zawadzki, născut la 6 mai 1798, la Bielitz, în Oesterreichisch-Schlesien, mort, la Brno, în 5 mai 1868, care colectase, încă din copilărie, din munţii din preajma satului său natal, plante, insecte și conchile. După plecarea la studii la Lemberg, în 1818, această râvnă pentru colecție  la însoţit, iar după terminarea studiilor, a devenit supleant în fizică la Universitatea din Lemberg,  funcţionând, în perioada 1830-1839, ca profesor de matematică și fizică la Școala Regulară Clericală Galiţiană (Lehranstalt für den Regularclerus Galiziens), unde, fiind foarte activ, a devenit deosebit de vizibil.

 

În Lemberg, Zawadzki l-a cunoscut, în cei șapte ani din urmă, pe Dr. Franz Herbich, născut la Viena, care venise în Galiţia ca medic militar, în 1825. Amândoi făceau călătorii comune în Galiţia și în Bucovina, în această din urmă provincie cercetând munţii Karen, Giumalău (Dzumaleu – în text), Suhard și alte vârfuri alpine, care le-au oferit un bogat material floristic, publicat în lucrarea editată de Besser.

 

Rezultatele acestor călătorii au fost expuse în „Enumeratio plantarum Galiciae et Bucowinae“ sau „Plantele care cresc sălbatic în Galizia și Bucovina” (Breslau 1835) și în „Fauna vertebratelor galiţio-bucovinene” (Fauna der galizisch-bukowinishen Wirbelthiere, Stuttgart 1840).

 

Dr. Herbich a fost transferat la Cernăuţi, în 1834, ca medic regimentar, unde a rămas până în 1856. În această ședere de 22 de ani în Bucovina, el și-a continuat cercetările floristice, acolo, continuu, iar pe lângă numeroase eseuri în periodice, a publicat şi două lucrări majore, „Selectus plantarum rariorum Galiciae et Bucovinae“ (Czenovicii 1839) și „Stirpes rariores Bucovinae“ (Stanislawow 1853), lucrări care-i asigură un loc onorabil în rândul botanicilor din Austria, pentru toate timpurile.

 

În ceea ce privește condițiile etnografice, cultural-istorice și economice, în aceeași perioadă, putem numi trei domni care au făcut lucruri excelente în aceste direcții: Samuel Bredetzky, Joseph Rohrer și Michael Franz Stöger.

 

Bredetzky, născut la German-Jakubjan, în Comitatul Saroser, pe 18 martie 1772, mort la 25 iunie 1812, la Liov, în calitate de superintendent al Galiției de Est și de Vest (între 1808-1812), a avut ocazia să viziteze Bucovina și a arătat, prin trei materiale, că nu era acolo singurul interesat de problemele ecleziastice. A scris „Contribuţii pentru cunoașterea îndeaproape a Bucovinei” (Beyträge zur nähern Kenntnis de Bukowina, Vaterland. Blätter I. Wien 1808. Nr. 46), „Contribuție istorico-statică la situaţia colonizărilor cu germani în Europa“ (Historisch-statischen Beitrag zum deutsche Colonisationwesen in Europa, Brno 1812) şi „Coloniști germani în Bucovina şi informaţii despre lipovinenii vestului“ (Ansiedler in der Bukowina und gab dem Westen Kunde von den Lippowanen, Sartori’s „maler. Iaschenbuch“, I, 1812, p. 149-161).

 

Joseph Rohrer, născut la Viena în 1769, a venit în Galiția în 1795 și a aparținut acestei țări mai bine de trei decenii, până la puțin timp înainte de moartea sa, la 21 septembrie 1828. La început, a fost numit profesor de științe politice și statistică la Liceul din Lemberg, în 1806, fără a obține o diplomă de doctorat, și a continuat să dețină acest post, când institutul a fost reînființat în 1816. Datorită acestui succes strălucit, Rohrer a fost foarte impresionat de circumstanțele noi și extraordinare, căci, de la mutarea sa în Galiția, a avut o serie considerabilă de lucrări asupra studiilor naționale și regionale ale Austriei, în general, ale Galiției și Bucovinei și special, publicate în reviste. Mentionez doar „Încercare asupra locuitorilor monarhiei austriece“, care, atunci când este vorba de germani, armeni și evrei, se extinde pe aproape tot parcursul anului 1803 al Arhivei de Geografie și Statistică din Liechtenstein, apoi „Comentarii despre o călătorie, de la granița turcă, prin Bucovina, prin estul și vestul Galiţiei, Silezia și Moravia, până la Viena” (Bemerkungen auf einer Reise von der tűrkischen Grenze űber die Bukowina durch Ost- und Westgalizien, Schleisen und Mähren nach Wien, Viena 1804), precum și tratatul despre „Locuitorii valahi ai monarhiei austriece” (Die Wallachischen Bewohner der österreichischen Monarchie, Viena II, 1810, nr. 38-43) și, în sfârșit, „Încercare politico-aritmetică asupra Bucovinei” (Politisch-arithmettischen Versuch űber die Bukowina, Ibid., 1812, nr. 88).

 

Nu mai puțin activ a fost Dr. Michael Franz Stöger. Născut la 22 septembrie 1795, la Viena, a studiat acolo filozofia și jurisprudența, dobândiind doctorate, apoi a urmat, în martie 1827, un examen pentru a deveni profesor de statistică la Universitatea din Lemberg, unde a ajuns la doar 38 de ani; A murit la 18 ianuarie 1834. Majoritatea lucrărilor sale sunt lucrări de specialitate. În special, referințele la Bucovina includ următoarele: „Poporul evreiesc din Galiția și dovezile lor, conform legilor austriece” (Die jűdische Bevölkerung in Galizien und ihre Evidenzhaltung nach österreichischen Gesetzen, în Wagner Zeitschrift für Österreichische Rechtlehrnung, 1829, Vol. IS 363-386), „Observații asupra ocnelor de sare din Galicia” (Bemerkungen űber Galiziens Salzsiedereien, Arhiva austriacă pentru istorie etc., 1829, vol. 1, nr. 61), „Note despre evreimea bucovineană” (Notizen űber die Bukowiner Judemschaft, Ibid., 1830, vol. II, nr. 49), „Râurile din Galiţia” (Die Flűssen Galiziens, Ibid., 1831, vol. I. nr. 56, 58-60), „Dezastre naționale în Galiția” (National-Verschiedenheiten in Galizien, Ibid., 1832, nr. 69) și „Prezentare generală a Primului Plan de reglementare pentru Bisericile Grecilor Ortodocşi din Bucovina” (Uebersicht des ersten Regulirungplanes fűr das Kirchenwesen der nichtunirten Griechen in der Bukowina, Ibid., 1832, nr. 22, 23, 27, 29-31). În librărie a apărut următoarea lucrare, la fel de importantă pentru Bucovina: „Prezentarea Constituției Legale a evreimii galiţiene” (Darstenllung der gestclichen Verfassung der galizischen Judenschaft, 2 vol., Lemberg, Przemiysl, Stanisław și Tarnów 1838).

 

Tratarea condițiilor generale ale Bucovinei a fost şi tema lucrării „Bucovina în Cercul Galiției” (Die Bukowina im Königreiche Galizien, Viena 1845), de Theophil Bendella (născut la 8 mai 1814, la Cernăuți, mort la 2 august 1875), şi a celei a unui oarecare „Hesperus”, care a publicat anonim un „Sondaj topografic-statistic al Bucovinei” (Topographisch-statistische Uebersicht der Bukowina, Bd. 27 Praga 1820 nr. 8).

 

Ceea ce au ascuns reprezentările cartografice, respectiv dependenţa Bucovinei faţă de Galiţia, nu poate fi negată. Pentru că, cu excepția hărții lui I. Liesganig, „Regna Galiciae et Lodomeriae nec non Bucovina“, Leopoli 1790. 30 fol. Fol. 1: 288.000 (sporită și îmbunătățită de Royal Quartermaster în 1824) și „Carte général de l’Atlas de Royaume de Galicie et de Lodomerie avec la Bucovine” (Vienne 1790, 2 p.), există doar o singură hartă a Bucovinei (fără Galicia), publicată de librăria Winiarz, în 1842 (Lemberg și Cernăuți, 1 p. Col. Fol., 1: 288.000).

 

1848! Astfel, zorii aceleiași zile apar chiar și pentru Bucovina.

 

În iunie a acelui an, o serie de bărbați nobili din Bucovina au înaintat un memoriu Ministerului, exprimându-și nemulţumirile cu privire la presiunea stăpânirii galiţiene. Rezultatul a fost emanciparea țării.

 

Şi ce cercetare avansată colosală a Bucovinei s-a făcut de atunci! Întotdeauna a atras ramuri noi în zona sa de interes, iar literatura este atât de bogată, încât ar putea fi indicat să împărțim întreaga perioadă de după aceea în două secțiuni. Ca reper se poate lua, în mod justificat, anul 1875. Înainte de acest an, stimularea cercetării în general începe cu școlile medii ale țării; după aceea, această misiune cade, de obicei, în Alma mater Francisco-Josephină.

 

Dacă acum luăm în considerare, din nou, cercetarea științifică a țării, întâlnim imediat o serie de nume cunoscute: Alth, Barber, Cotta, Denarowski, Knapp, Knauer, Paul, Petrino, Simiginowicz și alții.

 

Deși avocat de profesie, Dr. Alois v. Alth (mort în 4 noiembrie 1886), a fost foarte important în domeniul geologiei. Seria scrierilor sale, în acest sens, începe cu descrierea „Izvoarelor minerale ale Bucovinei” (Mineralquellen der Bukowina, Bronhn’s Jahrbach für Mineral, 1848, p. 526-551). Aceasta este urmată de: „O călătorie în Carpații Maramureşului, în vara anului 1855” (Ein Ausflug in die Marmaroscher Karpathen im Sommer 1855, Societatea geografică Mitth dkk din Viena, 1858, p. 1-13), „Despre formaţiunile geologice din țările Carpatilor de Nord” (Ueber die Gypsformatio der Nord-Karpathenländer, Jahrb dkk geolog. 1858, p. 143-158), „Noile înălțimi în Bucovina, Marmaros etc.” (Neue Höhenbestimmungen in der Bukowina, der Marmaros etc., Ibid., 1859, p. 345-349), „Proiectarea suprafeței Galiției și Bucovinei” (die Oberflächengestaltung Galiziens und der Bukowina, polonez, în tipografia Rocznik. Cracovia, 1861), „Izvoarele de sare și petrol din Galiția și Bucovina” (die Salz- und Steinölquellen in Galizien und der Bukowina, poloneză, Sprawozd komisyi fizyogr., V. 1871, p. 49-93) și „Cele aflate la construcția căilor ferate galiţiene. Sondaje feroviare și semnificația lor pentru fiziografia țării“ (die bei dem Baue der galiz. Eisenbahnen ausgeführten Höhenmessungen und ihre Bedeutung fűr die Physiographie des Landes, Ibid., VII. 1873, p. 109-125).

 

Celebrul geolog Bernhard von Cotta (născut în 24 octombrie 1808, la Klein-Zillbach, decedat în 14 septembrie 1879, la Freiburg) a vizitat Bucovina în 1855. Un fruct al acestei călătorii este „Informațiile geologice din Bucovina” (Geologischen Mittheilungen aus der Bukowina), studiu publicat în Anuarul mineralogic al lui Bronn (1855, p. 22-32) şi în Jahrbuch der k. k. geolog. Reichsanstalt (VI 1855, p. 10 la 135), apoi tratatul „Depozitele de minereuri din sudul Bucovinei” (Die Erzlagerstätten der südlichen Bukowina),  publicat la Bergrath Dionys Stur (acum Hofrath i. P.) şi la Bergrath (acum Oberbergrath).

 

Carl M. Paul, susținut de Otto Freiherr von Petrino (născut la 13 februarie 1834, a murit la 27 ianuarie 1884), a publicat, între anii 1872 și 1873 „Consemnări în Bucovina” (Aufnahmen in der Bukowina), despre care s-au făcut recenzii în Anuarul k. k. geolog. Reichsanstalt (1872 și 1873).

 

Franz Simiginowicz (din 1853, până în 1858, supleant la Liceul din Cernăuți) a publicat o „Contribuție la geografia fizică a Bucovinei” (Beitrag zur physischen Geographie der Bukowina, Viena 1856), iar fratele său, Ludwig Adolf Simiginowicz (acum profesor la institutul de formare a învăţătorilor și profesorilor din Cernăuți) a pus, în „Cuvânt și imagine” (Wort und Bild), „Plastica pămâtului din Bucovina” (die Bodenplastik der Bukowina, Kronstadt 1873).

 

Dr. Karl Denarowski şi Josef Barber (farmacist din Cernăuți) au scris, primul, în 1868, într-o broșură tipărită la Viena, cel din urmă în procedurile k. Academia de Științe din Viena (Nat. Cl. 60. Bd. 1869, 2nd Abth. Pp. 405-41), despre „Izvoarele minerale din Dorna-Watra și Pojana-Negri” (Mineralquellen von Dorna-Watra und Pojana-Negri).

 

Titus von Alth, nepotul lui Alois von Alth, a publicat în rapoartele anuale Școlii gimnaziale gr. or. din Cernăuți, f. 1869 (p. 38-53), despre „Condițiile meteorologice observate pentru orizontul Cernăuți” (die beobachteten meteorologischen Verhältnisse für den Horizont von Czernowitz), iar dr. Blasius Knauer și Josef Armin Knapp și-au făcut drum în publicistică prin lucrările lor botanice, din prima provenind excelenta lucrare „Flora Sucevei” (Die Flora von Suczawa, publicată în anuarul Obergymnasiums din Gr.or. din Suczawa pentru 1863, pp. 1-16), un alt studiu remarcabil, „Plantele cunoscute anterior ale Galiţiei şi Bucovinei”, fiind publicat la Viena (Die bisher bekannten Pflanzen Galiziens und der Bukowina, Viena 1872).

 

Ca și natura, populația țării a primit mai multă atenție abia după 1849. L. A, Simiginowicz răspândeşte basmele românești (Journal of Mythology, Bd. I. Göttingen 1853 și 1854, p. 42-50, 469-472), profesorul Johann Sbiera, cântecele populare românești și poveştile populare (în Foaea Soțietării pentru literatură și cultura română în Bucovina Cernăuți 1866 și 1867), iar S. Fl. Marianu, profesor la Liceul din Suceava, publică primul volum din culegerile sale folclorice româneşti (Poesii poporale române, Cernăuți 1873); poetul Josepb Hordynski Ritter von Fedkowicz (născut la 8 august 1834, decedat la 11 ianuarie 1888) proiectează „Schițe din viața huţulilor” (Skizzen aus dem Huzulenleben, Cernăuți, 1868, nr. 51), iar Gregor Kupczanko debutează cu cântece populare rutene, basme, legende etc. (Bucovina, Zoria, 1870, nr. 2, 3, 10-11, 13-16); profesorul Franz Miklosich publică „Basme și cântece ale țiganilor din Bucovina” (Märchen und Lieder der Zigeuner der Bukowina, Denkschriften der k. k. Akad. d. W. philos. bist. Cl. Bd. 23 und 24), iar bibliotecarul Reichsraths Vincenz Göhlert publică „Völklein der Lippowaner“ (Sitzungsb. d. k. k. Akad. d. W. philos. histor. Cl.  Bd. 41. S. 478-488).

 

Nimeni nu va fi surprins că, până în 1875, nu există prea multe mărturii despre viața spirituală în Bucovina. Cu toate acestea, există și trei scrieri care trebuie citate în acest domeniu: „Sistemul școlar românesc” (Rumänisches Schulwesen), de rectorul k. k. al Institutului educațional pentru învățători și profesori Demeter Isopescul (Raport despre educația austriacă, publicat cu prilejul Târgului Mondial, Viena 1873. Theil II, pp. 560-567), „Recenzie istorică a planurilor de reorganizare gymnazială din Austria, împreună cu auspiciile istorico-statistice ale Liceului k. k. din Cernăuţi din 1850-1872“ (Historischer Rückblick auf die Gynmasial-Reorganisationspläne in Österreich nebst historisch-statistischen Aus­weisen über das Czernowitzer k. k. Gymnasium seit 1850-1872, Cernăuți 1873), de directorul Ștefan Wolf și „Cu privire la motivarea introducerii juriului în Galiția și Bucovina“ (Ueber die Räthlichkeit zur Einführung des Geschworeneninstitutes in Galizien und der Bukowina), de J. K. Ritter Umlauff din Frankwell, studiu editat de Victor Ritter Umlauff von Krankwell (Viena 1861) .

 

În domeniul culturii economice, trebuie subliniate următoarele lucrări: „Dezvoltarea impozitării proprietăților în Ducatul Bucovinei sub domnia austriacă” (Die Entwickelung des Grundsteuerwesens im Herzogthume Bukowina unter österreichischer Herrschaft), de A. Lippert (Czernowitzer Zeitung 1808, nr. 6, 9, 13, 17, 21, 27 și 34), „Memorandumul consiliului administrativ al k. k. Compania feroviară Lemberg-Cernăuţi-Iaşi privind sechestrarea liniei Lemberg-Cernăuţi-Suceava“ (Denkschrift des Verwaltungsrathes der k. k. Lemberg-Czernowitz-Jassyer Eisenbahngesellschaft betreffend die Sequestration der Linie Lemberg-Czernowitz-Suczawa, Viena 1873), apoi „Raportul principal al Camerei de Comerț și Industrie pentru Ducatul Bucovinei pentru 1851“ (Hauptbericht der Handels- und Gewerbekammer für das Herzogthum Bukowina für 1851, în Revista săptămânală de comerț și industrie 1852 , Nr. 42-50, în ediția a 2-a Cernăuți 1861), pentru 1861 (Czernăuţi 1862) și pentru perioada 1862-1871 (Lemberg 1872), şi, în sfârșit, „Reprezentarea agriculturii și industriei miniere a Ducatului Bucovina“ (Darstellung der Landwirthschaft und Montan-Industrie des Herzogthums Bukowina, Centrul de Statistică III Viena 1854 1 HS 1-100).

 

În perioada 1849-1875, cercetările de istorie din Bucovina au fost deja cultivate. A. Ficker oferă „Contribuții la cea mai veche istorie a Bucovinei și a ţărilor sale vecine” (Beiträge zur ältesten Geschichte der Bukowina und ihrer Nachbarländer, în programul k. k. Ober-gymnasium din Cernăuți 1852. S. 11-24), E. Hormuzaki (a murit în 1874) a scris „Apelul de urgență pentru ajutorarea Ocolului Câmpulung Moldovenesc din Bucovina“ (Noth- und Hilferuf der Gemeinden des Moldauisch-Campulunger Okols in der Bukowina, Viena 1861), J. Martynowicz a redactat „Mărturii istorice ale conducătorilor și locuitorilor Bucovinei și Moldovei“ (Historische Zeugnisse über die Beherrscher und Einwohner der Bukowina und der Moldau, în Bucovina, Zoria 1870, nr. 4-6, 8 și 9), iar Aron Pumnul (a murit la 24 ianuarie 1866) a publicat o lucrare asupra Fondului religios oriental grec (Privire răpede preste moşiile monăstiresci, din carile s-a format măreţul fond religiunariu al bisericei dreptcrd. răsărit din Bucovina, Cernăuți 1865); Petruszewicz scria despre „Episcopia Rădăuţi-Cernăuți și păstorii săi” (Ruthenian, în Bucovina, Zoria 1870. Nr. 7,10,12-16). De asemenea, Franz Adolf Wickenhauser (născut la Wurmbach, în Austria Inferioară, în 1809, și decedat la Cernăuți, în 6 aprilie 1891) este deja pe scena. În 1862, apare prima parte a cărţii „Moldova sau Contribuții la o carte de documente pentru Moldova și Bucovina / Moldawa oder Beiträge zu einem Urkundenbuche für die Moldau und Bukowina” (Documentele mănăstirii Moldoviţa) şi „Omagiul Bucovinei din 12 octombrie 1777” (Bukow. Hauskalender für 1868, S. 60-78) și „Bochotin sau istoria orașului Cernăuţi și a împrejurimilor sale” (Bochotin oder Gechichte der Stadt Czernauz und ihrer Umgebung, Viena 1874)[5].

 

Die Attacke des 5 Kürassier Regiments

 

[1] Lucrarea de față este a doua ediție a unei prelegeri din 21 februarie 1892, ţinută în Adunarea Constituantă a Asociației Muzeului de Stat Bucovina din Cernăuți, care a fost extinsă de literatura din ultimul an și jumătate.

[2] Vezi lucrarea mea: „Achiziția Bucovinei de către Austria”, Cernăuți 1889, p. 13.

[3] Acest memorandum stă la baza broșurii lui Zieglauer, „Starea Bucovinei, la vremea ocupației austriece”, Cernăuți 1888.

[4] Un extras, cu titlul „Description de la Bucovina. Extrait de l’ouvrage de M. Le General de Spleny et d’un rapport de M. Jenisch „, a fost publicat în revista lui Canzler pentru istorie recentă și etnologie (Leipzig 1790).

[5] Polek, Johann, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 3-9


Comments are closed