Bătăliile Dornei, descrise de generalul Habermann (I) | Dragusanul.ro

Bătăliile Dornei, descrise de generalul Habermann (I)

 

„Perioada de după respingerea ruţilor a fost, inițial, folosită de noi pentru organizarea regrupării de trupe. Rezistența vrăjmaşului a scăzut doar ușor, în ciuda pierderilor și în ciuda faptului că 800 de soldați răniţi i-am înlocuit, pe frontul din sud, cu aproximativ 1.000 de rezervişti. După 24 octombrie 1916, numărul trupelor noi a sporit, treptat, până la aproximativ 18.000 de puști, datorită repartizării unei divizii de cavalerie.

 

Şi inamicul a adus întăriri și a fost, astfel, reconsiderat. S-a estimat numărul soldaţilor la aproximativ 28.000 de puști, răspândite pe fața întregului front. Drept urmare, au fost bătălii aprige, în diferite puncte ale frontului, pe care le ignorăm doar pentru că nu au schimbat cu nimic situația generală.

 

Ősterreichische Nationalbibliothek: Schützenstand beim Honved Inf. Rgt. Nr. 30, in Rarancze 1916

 

Atacul asupra poziției ruse de la răsărit de Dorna Watra, susţinut în 27 octombrie 1916, a avansat linia noastră. Așteptasem să ajungă divizia de cavalerie și am luat următoarele decizii:

 

1). Conducerea atacului a fost transferată comandantului de sub-secție din Dorna Watra, comandantul regimentului bavarez (Obstlt. Schönwerth – locotenent colonel). L-am desemnat pe el, pentru că locotenent-colonalul Schönwerth era, în primul rând, un strateg foarte eficient și, în al doilea rând, pentru că fusese înlocuit, din 6 septembrie, și, prin urmare, îi cunoscuse foarte bine pe soldaţi. Ar fi fost dezavantajos să punem un general, care nu era familiarizat cu situația la zi, la comanda diviziei de cavalerie nou sosită.

 

2). În afară de propriul regiment, Obstlt. Schönwerth a primit mai multe alte formațiuni, împreună 4.200 de puști. I-aş fi oferit şi aproximativ 1.200 de rezervişti, unii pentru Dorna Watra, alții pentru Şaru Dornei, dar au rămas la dispoziția mea.

 

3). Artileria secțiunii frontului a fost întărită în mod semnificativ și, după cum arată schița succintă, grupată pentru bombardament concentric și flancant. În general, ea număra un mortier de 30,5, şapte obuze grele și aproximativ 50 de tunuri ușoare. Comandantul acestei artilerii puternice, conform ordinelor Obstlt. Schönwerth, era un maior, Bobics; al 11-lea Corp nu avea un ofițer de artilerie.

 

4). Locotenent-colonelul Schönwerth a trebuit să păstreze nişte trupe de siguranţă, în poziția noastră anterioară, până când atacul a reușit. Din cauza superiorității rușilor, contraatacurile lor puternice ar fi fost ușor posibile. Ca urmare, nu am vrut să-mi asum riscul de a pierde poziția anterioară.

 

5). Trupele corpului de pe frontul sudic trebuiau să se prefacă, faţă de inamic, că ar intenționa să atace acolo, încercând incursiuni puternice.

 

6). Aproximativ 500 de oameni din trupele tehnice, 50.000 m de sârmă ghimpată și numeroase alte materiale de obstacole au fost asigurate pentru pregătirea tehnică imediată a secțiunii frontului, cu o lungime de 4 km, pentru a nu fi cucerită.

 

7). Pentru fiecare armă, au existat câte 500 de cartuşe, deci un total aproximativ 30.000 de focuri; muniția pentru infanterie, muniția ușoară şi grenadele de mână au fost distribuite pe scară largă.

 

8). Toate ambulanţele erau pregătite în Dorna Watra.

 

9). Dizlocările de trupe trebuiau făcute, pe întuneric, în seara zilei de 26 octombrie. Apelurile telefonice cu linia frontului a fost interzisă, secretul strict al următorului atac fiind obligatoriu.

 

Ősterreichische Nationalbibliothek: Kiczera östlich Koziowa Gipfel 1000 m 1916

 

Obstlt Schönwerth avea această dispoziție generală:

 

1). Dispoziția, așa cum o arată schița. Ca apărători ai vechii poziții, 600 de puști au rămas la nord de Bărnărel, pe 1 km, iar la sud de ele, alte trupe de siguranţă, formate din 700 de puşti, pe 4 km din față.

În calitate de apărători ai Ulmului (1 km, în față), 850 de puști.

 

Pentru atacul de la sud, pe Bistriţa, pe frontul de 2 km şi jumătate, au existat 750 de ostaşi (atac lateral frontal), iar pentru atacul frontal, la nord de Bistriţa, pe 1 km, 500 de combatanți. Atacul în flanc de la Bărnărel, profund eșalonat, a fost efectuat 800 de soldaați.

 

În total, infanteria de asalt avea în jur de 2.000 de puști, puțin în comparație cu intervalul de atac, prezentat în schiță. Comparați acest lucru cu sistemul rusesc de atacuri în masă.

 

 

2). Linia care trebuia atinsă în atac a fost fixată cu exactitate (în schiță), dincolo de care numai patrulele erau permise să se aventureze.

 

3). Artileria trebuia, în general, să tragă și să se flancheze: artileria de pe Bărnărel, liniile inamice de la sud de biserică ( notată 835), artileria de la Şarul. chiar acolo, artileria de la Ulmul, asupra linie inamice, la nord de Bistriţa, iar artileria de la Dorna Watra, în mare parte, la fel, dar, din păcate, nu era eficientă de acolo“[1].

 

 

[1] Habermann, Hugo, Über die Führungstätigkeit der höheren Kommandanten im Kriege, aus persönlich Erlebtem, în Militärwissenschaftliche und technische Mitteilungen, Wien 1921, pp. 405-407