Atât am aflat despre boierii Ştirbăţ | Dragusanul.ro

Atât am aflat despre boierii Ştirbăţ

 

 

 

Pentru că sunt mulţi cei interesaţi despre boierii Ştirbăţ, am căutat pe unde m-a dus imaginaţia şi le pun la dispoziţie următoarea cronologie, precizând, încă o dată, că nu mă interesează deloc genealogia şi, tocmai de aceea, nu vreau să mă implic în astfel de identificări:

 

1522: „Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Ştefan Voevod, Domn ţării Moldovei, înştiinţare facem cu această carte a domniei mele tuturor cui vor căta spre dânsa sau o vor auzi citindu-se, iată au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri ai Moldavei cre­dinciosul nostru pan Banul dvornic şi Toader Bâr­lad şi Ştirbeţ (Ioan sau Ivanco – n. n.) şi nepotul lui de frate, Lie, feciorul Guşului, şi ruda lui Lupe, şi fraţii lui Ion, şi Fă­tul, şi surorile lui Negrita, şi Parasca, fiii lui Dragoş, de a lor buna voie de nimeni siliţi, nici asupriţi, şi au schimbat între ei a lor dreaptă ocină şi cum­părătură a lor şi din privilegiile ce le-au avut de la bunul domnii mele, de la Ştefan Vodă, un sat anume Cioriceşti, şi i-a venit în partea slugii noastre Ba­nului dvornic a patra parte de sat din Cioriceşti, partea din sus, şi i s-a dat această a patra parte de sat din Cioriceşti de unchiul său, Gavril Vreameş, de a sa bună voie ; iar în partea slugii noastre, lui Toader Bârlad, i s-a cuvenit a patra parte de sat din Cioriceşti, partea din jos; iar în partea lui Stirbeţ şi a nepotului său de frate, Lie, fiul Guşului, i s-a venit, în acelaşi sat, a patra parte, partea din sus; iar în partea Lupei şi a fraţilor săi, Ioan şi Fătul şi surorile lor Negrita şi Parasca, fiii lui Dragoş, li s-a venit parte din a patra parte, acelaşi sat, din Cioriceşti, partea din jos. Deci noi văzând a lor de bună voie tocmeală şi împărţeală, ce şi-au în de dat ei, de bună voia lor, şi noi aşijderi şi de la noi i-am dat şi i-am întărit… A scris în Hârlău la anul 7030 luna… 26”[1].

 

1555, aprilie 20: Într-un uric apar ca vânzători, printre alţii, „Taţa, fata lui Albul Farcovici şi Sofica, nepoata ei, fiica lui Ioan Ştirbăţ[2].

 

1667, decembrie 29: Printre feciorii de boieri, martori la alegerea părţilor lui Ion Pisoschi în satul Vârtop, se află şi Gligorie Ştirbăţ din Corni.

 

1686, ianuarie 20: Vlasie Ştirbăţ sau Vlasie vornicul din Umbrăreşti, este martor la o danie în Bârlad[3].

 

1765, iulie 11: Grigore III Ghica porunceşte ispravnicului de Suceava „să împlinească banii chiliilor mănăstirii” Dragomirna (la jeluirea egumenului), printre care „7 lei şi jumătate de la Neculai Ştirbăţ[4].

 

1767, noiembrie 28: La hotărnicirea moşiei Uideşti a Mitropoliei Moldovei, participă, ca martori, „Nicolae Ştirbăţ, cu fratele său Constantin, mazili, stăpânii moşiei Chilişeni”[5] (în Ştirbăţ, era stăpân Ioniţă Canano, ca şi în Roşcani).

 

1724, august 16: La un schimb de moşii între Mitropolia Sucevei (dă jumătate din satul Rus) şi Ioan Balş (dă partea sa din Tătăraş), semnează ca martor şi „Sandul Ştirbăţ biv (fost) vel (mare) clucer[6].

 

1777, octombrie 12: „Şi nobilii Bucovinei s-au prezentat în persoană, afară de boieriţele Maria Balşoaia şi Ruxandra Ştirbăţoaia”[7].

 

1778: Între anii 1756-1778, s-au aşezat la Chilişeni, proprietate a Ruxandrei Ştirbăţ, în 1778, emigranţii ardeleni.

 

1782, decembrie 13: Roxanda Ştirbeţoaia declara în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina că stăpânea satul Chilişeni, pe care îl moştenise de la Nicolae Ştirbeţ, care, la rândul său, îl primise zestre de la socrul său, Botez sau Mălai. Roxana Ştirbăţ va muri în 27 martie 1809, moşia fiind moştenită de singurul ei copil, Constantin Ştirbăţ, apoi, prin ginerele acestuia, Johann Gerlaczek, de nobilimea polonă.

 

1783: Protocolul de fixare a hotarelor moşiei Uideşti a Mitropoliei Moldovei, întocmit de Comisia imperială de delimitare a graniţelor proprietăţilor din Bucovina, este semnat şi de Constantin Ştirbăţ[8]. El ctitoreşte, în anii 1812 şi 1813, biserica „Arătarea Maicii Domnului”, din Chilişeni.

 

1842, martie 8: O căsătorie mixtă face din Johann Gerlaczek noul stăpân al Chilişenilor.

 

 

[1] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, Vol I, Iaşi 1906, pp. 115, 116

[2] DGAS Suceava, Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti 1983, documentul 89, p. 65

[3] DGAS Suceava, Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti 1983, document 1106, p. 229

[4] DGAS Suceava, Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti 1983, documentul 1098, p. 363

[5] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, Vol VIII, Iaşi 1913, document 1150, p. 382

[6] Balan, Teodor, Documente Bucovinene, Volumul IV – 1720-1745, Cernăuţi 1938, documentul 29, p. 41

[7] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 9, 1 aprilie 1911, pp. 1 şi 2

[8] DGAS Suceava, Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti 1983, document 1421, p. 470


Comments are closed