At. Marienescu: Caucaland în Dacia | Dragusanul.ro

At. Marienescu: Caucaland în Dacia

Franz Jaschke: Gola detunata ein Basaltberg ohnweit Zalathna in Siebenbürgen

 

Cogaion a fost un munte în Dacia. Strabon, care a trăit de la 66 ant. Christos, până la 24 după Christos, scriind despre Dacia, ne spune că Zamolxis a fost profet şi regelui soţ în împărăţie şi că Zamolxis s-a retras într-unu munte: „Şi acest munte se credea sacru, iară numele lui este Kωγαιον (Cogaion), ca şi numele râului ce curge pe lângă el”[1].

 

La fiecare nume din cele patru, mai întâi voi căuta numiri asemeni din lumea veche şi apoi voi înşira părerile despre situaţiunea acelor doi munţi, a poporului şi a ţării numită la început.

 

Kokkygion e numele dealului ce, mai înainte, s-a numit Thornax, în Argolis, o provincie în Grecia veche, şi numele dealului s-a susţinut la scriitorul Pausanias (pe la 150 după Christos). Coga, din Cogaion, purcede din caca, trecând prin forma: coca = coga, iară ion e un sufix celtic, ce însemnă loc, şi pe care grecii l-au sus­ţinut până ce latinii l-au strămutat în ium, – de exemplu  Ilion grec în Ilium, oraş în Troas, în Asia mică. Coga însemnă munte, sau înalt; ion, loc. În Kokkygion, dacă ortografia e bine scrisă, cu doi k, avem de două ori rădăcina cac – cac, o dată în forma kok, altă dată în forma kyg, şi atunci una însemnă munte, alta înalt, după cum, în limba poporului, s-a pus substantivul ori adjectivul înainte, apoi ion e identic cu cel din Cogaion[2]. Astfel de duplicaţiune aflăm, de exemplu, în Mar-mar-a (marea de la Propontis), în Mar-mar-os;  dar, dacă cumva ar fi trebuit scrisă cu un yg, atunci yg, (ag, eg, ig, og, ug) însemnă împrejur de munte, ţinut, şi, astfel, loc la împrejur înalt, – la împrejur de munte; dar yg e forma şi de diminutiv, şi atunci înseamnă loc la deluţ, muntişor.

 

Numirile aceste sunt foarte vechi şi aceasta ne-o demonstrează numirile următoare: Kakyparis, râurel lângă Syracusa, în Sicilia, se află la Tucidide, carele s-a născut la anul 471 ant. Christos. Kak însemnă, deal, munte; par înseamnă apă, părău; y e adaus pentru eufonie. Káïkos, râu în Mysia, din Asia, la Hesiod, 850 ant. Christos, la Herodot, 484-408 ant. Christos. Văzurăm, mai sus, că Strabon a zis cum că Cogaion se numeşte şi râul curge pe lângă munte. Într-o lucrare a mea, am arătat că­ râurile şi îndeosebi pâraiele au numele muntelui din care izvorăsc. Astfel, şi lângă Káïkos, din Mysia, a trebuit să fie un deal cu numele káïk; káïkos pedion se află la Xenophon, 444-355 ant. Christobs, şesul de lângă râul Káïkos, şi, adeseori, şi şesurile portă numele muntelui de aproape. Kaikoubon, la Strabon, un şes în Laţiu; la romani s-a numit „Caecubus ager”, anume unghiul su­dic al ţării Volscilor, la Buillet se numeşte Caecubus mons, între Terracina şi Gaeta, iară Strabon ni aminteşte de kaikoubos oinos, de vinul cel renumit de pe deal, şi astfel pe káïk din Mysia îl reaflăm în káïk, caec din Laţiu. Caucoliberum, oraş în Gallia Narbonense şi astfel văzurăm felurite diftongiri a lui a din cac.

 

Kikykos, oraş în Mysia, pe peninsula Kikykos, o formă: ca în Kokkygion, dar aci yk, apriat e diminutiv. Kikynthos, insulă la ţărmul Thessaliei, aci yn (= an, en, in, on, un) e diminutiv, iară tho = da, la, loc; loc la deluţ. Kikynna, a). teritoriul unei populaţiuni; b). poporul din un trib, numele s-a susţinuţii la Lysias (459-379 ant. Christos) şi la Aristopbanes (+ 427 după Christos). Aci na însemnă loc, asemenea lui an = loc, tho = loc.

 

Kokylitae, locuitorii unui oraş în Aeolis, provincie în Grecia, la Xenophon (444-355 ant. Christos). Kok însemnă deal, munte; yl din al – înalt, mare, şi tae – omeni, locuitori. Kykala demon (popor şi teritoriu) din phyla (trib, trunchi). Aiantis, la Hesychiu (400 după Christos), Kyk, deal, munte, al – înalt, mare, a din cap – rămăşiţă din la, loc. Kyklades, un număr de insule în jurul insulei Delos, la Herodot şi Thucidide; în singular: Kyklas, Kyk – munte, deal, stâncă, la – loc, se – adaus grecesc. Kykloboros, un pârâu to­rente în Attica, la Arrian, secolul al 2-lea după Christos. Ceginabara – pârâu lângă Panciova. Acestu Kyklo e identic cu Kykla de mai înainte, iară boros e tocmai paris din kakyparis, şi însemna: apă, râu, pârâu[3]. Kokytos, râu în Thesprotia, în Epir, la Pausanias; kok = deal, yt = da, loc, os, din ais, apă, râu. Acest râu, la Homer, pe la 950 anterior lui Christos, se pune în lumea de jos. Cugerni, popor în Gallia belgică, la nord de la colonia Agrippina, de bună seamă au locuit pe dealuri înalte; ţara lor s-a numit Cugerna, cug = cac, deal, er = mare, înalt, na = loc, teren; Cuger-n-i, poporul, unde i = locuitori.

 

După această pregătire, să ne reîntoarcem la Cogaion. Unii îi spun Cog-e-on, pentru că ai, la greci, se spune ca e; alţii îl scriu Cocaion. Am arătat, mai sus, că ion e sufix, prin urmare rămâne Coga. Aigaleon, după Strabon, un deal în Messenia; dacă Strabon ar fi spus Cog-e-on, apoi l-ar fi scris cu e şi nu cu ai, şi, de bunăseamă, l-a scris precum i-a auzit numele.

 

1810: Baia Mare – acuarelă de Franz Jaschke

 

Strabon numai atâta ne-a spus, că muntele ori dealul Kogaion a fost în Dacia, dar unde nu ne-a spus, şi fiindcă Dacia a fost mare, trebuie să căutăm situarea muntelui şi dacă susţinutu-s-a numele vechi în orişice formă.

 

Buillet zice: „Cocajon, un munte ce face o parte din lanţul Carpaţilor, în Dacia, şi de unde izvorăşte un râu, Cocajon, ce se crede a fi Bistriţa”[4].

 

Aşadar, să cutrierăm şirul Carpaţilor, de la izvoarele Tisei, de pe unde s-a început Dacia nordică, înconjurând Ardealul, până din sus de Roşava şi să căutăm Bistriţa[5]. Dar Strabon zice, că şi râul s-a numit Cogaion, pentru aceasta mai curând căutăm uni râu cu numire din aceeaşi rădăcină.

 

Dimitrie Frunzescu, în opul său, aduce localitatea Cocajon şi zice: „Cocajon, munte înalt în judeţul Argeş, la hotar lângă Olt, ale cărui poale le spală apa. Acest munte are o peşteră, în care se zice, că a stat ascuns, câtva timp, Zamolxis, filosoful şi legistul dacilor”[6].   Descrierea „la hotar, lângă Olt, în judeţul Argeş” nu e îndestulătoare, pagubă că nu a însemnat satele dimprejur. Am căutată în multe mape, dar Cocajon nu e însemnat.

 

G. G. Tocilescu scrie: „Din relaţiunea lui Strabon asupra muntelui Kogaion, în care se retraseră Zamolxis şi Deceneus… dar unde va fi fost Kogeonul nu este cu putinţă de a decide[7].

 

Tocilescu continuă asupra temei: „Unii scriitori, aşa dau mun­tele Cogaeonus, la stânga Dunării, şi anume „vârful Carpaţilor dinspre Moldova: Kaszon sau Kaszin”, pe Kogajon al lui Strabon, şi numele Caucazului, numit în limba persană Koh. Muntele Kaszon nu există în România, se pare că D’Anville a luat acest nume drept Ceahlău, aşa cum se numeşte vârful cel mai înalt al Carpaţilor, în judeţul Neamţ. Grimm regăseşte Kogeonul în Caucalandensis locus. Katacsich, în Gogány, la Mica, în Transilvania[8].

 

Franz Jaschke: Weiber aus der Almasch im Banat

 

Muntele Cason îl reaflăm în Kászony-hegy, în Ardeal, la graniţă spre Moldova, în linie cu oraşul Ocna. Kaszon, pârâu în comitatul Csik, Kaszina, pârâu din muntele Lipse; dar numele purcede din cas (cad = cat), ce asemene însemnă: munte, pădure etc., şi din on, ce acuşi e diminutiv, acuşi înseamnă loc; în urmare, nu purcede din cac, cog. Ceahlăul sau Pionul e munte de 2.720 metri în judeţul Nemţ. Ceh purcede din cac, iară la înseamnă loc, deci forma originală cacla, cum am citat în nota a 4-a, Ciaclia. Ca Ceahlăul să însemne munte mare, ar fi trebuinţă să rămână cu numele Cehalul, din forma: Cac-al-a. În limba persană de azi, Kuh înseamnă simplu: munte, deal, de aici Kuh se adaugă la nu­mele munţilor. Se-wad-kuh, Schachwar-kuh, Puschti-kuh, precum se adaugă dagh la turci, berg la nemţi. În cât D’Anville zice şi Kaszon-koh, numele koh e explicat.

 

Neugebauer, care a fost consul general al Prusiei pentru Moldova şi Valachia, în  1847, a petrecută mult în Ardeal, în Dacia centrală, ca să caute anticităţile romane, ne scrie: „În Ardeal, nu departe de Keresd, zace satul Gogány, la două mile de la Sighişoara, în direcţiune sud-vestică; tradiţiunea aci aşează peştera profetului Zamolxis, şcolarul lui Pythagoras, care s-a retras, timp de trei ani, într-o peşteră a dealului Kageon”[9]. Dar Neugebauer a luat o direcţiune rătăcită.

 

Ladislau Köváry, în opul său Anticităţile Ardealului, a scris: „Se află satul Goganu, ungureşte Gogány-Váralja. Acesta zace pe ţărmul stâng al râului Küküllö. Deasupra, pe un deal înalt, e un loc de cetate, locul cetăţii Gogán”. Autorul se provoacă la Strabon, lib. VII, şi repetă cele zise mai sus, apoi continuă: „Şi dealul sfânt, şi râul ce curge pe lângă deal, după el (Strabon) s-au numit Cogeon. Din astfel de cuvinte ale lui Strabon, scriitorii noştri istorici, începând de la bătrânul Bonfin, până la Iosif Benkö, trăiesc în acea credinţă, cum că cetatea Gogan ar fi fost locul şi dealul reverenţei dumnezeieşti păgâne, amintite mai sus, şi cum că numele său, Gogan, l-a căpătat de la numirea Cogeon, amintită la Strabon[10].

 

Franz Jaschke: Mädchen aus dem Hatzekertal in Siebenbürgen

 

În comitatul Kisküküllö, cercul Erzsébetváros, se află două comune: a). Gogan, ungureşte Gogány, săseşte Gogeschdorf (satul Gogheş); c). Varolea, la unguri Gogány-váralja, la saşi Burg (Cetate). După mapă (hartă – n. n.), Gogány-váralja stă deasupra, Gogány în mijloc şi Erzsébetváros mai în jos, iar Sighişoara (ungureşte Segesvár, nemţeşte Schässburg), amintită la Neugebauer, se află în comitatul Kűkűllö mare, la ţărmul stâng al râului Kűkűllö (Kokel, nemţeşte) mare[11], aşadar Neugebauer nu le aşează bine.

 

Alexie Fényes, în statistica sa, înseamnă: „Kűkűllö, ce în Ardeal sunt două, fiecare purcede din muntele lacului (iezerului) Kűkűllű, şi Kűkűllö-ul mic, după curs, de 30 de ore, iar cel mare, după curs, de 42 de ore, mai în jos de Blaj se împreună şi, împreunate, nu peste mult, intră în Mureş”[12].

 

Ladislau Köváry, în opul său, continuă: „Kűkűllövár, nemţeşte Kukelburg, româneşte Cetatea de Baltă. Pe ţărmul stâng al râului Kűkűllö mic, se întinde un cap de deal, pe acesta zace castelul şi, la picioarele lui curge frumosul Kűkűllö. De la Cetatea Kűkűllö, cândva renumită, şi castelul se numeşte Cetate”[13].

 

Azi, Kűkűllövár, nemţeşte Kukelburg, româneşte Cetatea de Baltă, e în cercul de administraţiune Dicsö-Szt.-Márton şi în comitatulu Kis- Kűkűllö; zace cam într-o linie cu Erzsébetváros şi, la amiază-răsărit e Mediaş, la amiază-apus e Blaj. Râul Kűkűllö mic e din sus, spre nord; râul Kűkűllö mare e din jos, spre răsărit; şi ambele râuri purced din Kűkűllö-tó hegy (dealul lacului Kűkűllö); dar în cel mic curg pâraie şi din Muntele Mezö-Havas (Câmpul Alpului), iară în cel mare, şi din Delhegy (dealul Del). Râurile, la saşi, se numesc Kokel cel mic şi cel mare, iară la români, Târnava cea mică şi cea marc.

 

La nord de Kűkűllövár e Gogány-váralja, de stânga Târnavei mici, la apus, într-o linie, zace Dicsö-Szent-Márton, la amiezi satul Kund, la răsărit satul Zágor, şi, în urmă, Bonyba, în cercul Erzsébet-város, şi, în acest cerc, e şi celălalt sat Goganu (Gogeschdorf, Gogányfalva). Poate că, în 1847, pe când a umblat-a Neugebauer în Ardeal, împărţirea administrativă a fost că satul Gogány, ce-l aminteşte, s-a ţinut de alt cerc, dar azi, în cercul administrativ Keresd, cu capitala Sighişoara şi în comitatul Kűkűllö mare nu se află nici o comună Goganu.

 

Franz Jaschke: Izlas eine gefährliche Strecke der Donau im Banat

 

Acuma trebuie să luăm în consideraţiune spusele lui L. Köváry despre Gogány-Váralja, pentru că acest sat zace către ţărmul stâng al râului Kűkűllö mic; pentru că aproape e un deal înalt; pentru că deasupra a fost cetatea Goganu; şi pentru că, după mapa militară (Des k. k. geographischen Institutes), vedem Gogány­-Váralja şi că un deal e aproape de râul Kűkűllö mic. Astfel am aflat un deal Goganu şi, lângă el, un râu Kűkűllö sau Kokel (Kukel), şi, în acest mod, aflăm dealul Cogaion şi, lângă el, un râu cu asemene nume cum a zis Strabon.

 

C din rădăcina cac trece în g, şi astfel avem formele: gag, geg, gig, gog, gug; gog e prima parte din goganu; iară an sau e diminutiv şi, atunci, goganu înseamnă: deluş; sau an înseamnă loc şi Gogan  are înţelesul de: loc de deal. Precum din rădăcina cac, la Strabon, s-a făcut cog, aşa, din sufixul an, cu înţeles de: loc. În judeţul Buzău e muntele Gogoini, şi această formă stă aproape de Cogeion.

 

În numele Kűkűllö pentru munte, pentru râu şi pentru cetate, asemene reaflăm rădăcina cac: a din acesta e strămutat în űl purcede din al, ce înseamnă înalt; purcede din la, ce înseamnă loc şi, astfel, pentru Kűkűllö, forma originală e: Cac-al-la, pentru că dealul Kűkűllö-tóhegy, din care izvorăşte râul, e înalt. Reîntorcându-ne acuma la numirile vechi, înşirate mai sus, acolo am avut forma: Kykala, unde y, la greci: v = ű, s-a numit: kűk; şi apoi cealaltă formă citată: Kokylitae, unde tae înseamnă locuitori, iară Kokyli e identică cu Kűkűllö, şi aceasta e bine scrisă cu doi l.

 

În urmare, ce se atinge de forma veche: Cogaion, ar trebui ca azi să se afle localitate cu forma: Cocaia ori Cocai sau Gogaia ori Gogai, în limba noastră[14], dar nu se află, precum din asemene formă ne-a rămasă cuvântul comun cocaie. Forma Gogan de azi, după rădăcină, sufix şi înţeles, e identică cu Cogaion, diferinţa o face numai litera i, altcum ion şi on e identic. Sub numele Goganu aflăm azi două sate şi, după Köváry, „deasupra, pe un deal înalt e un loc de cetate, locul cetăţii Gogan”, astfel şi cetatea a trebuit să se numească după numele dealului Gogan, în acel împrejur, unde trebuie să căutăm dealul ori muntele Cogaion; dar râu cu numele Goganu asemene nu se află. Totuşi se află un munte, se află un iezer eu numele: Kűkűllö şi Kokel, şi se află râuri cu aceste nume. Zamolxis s-a retras într-un munte cu stânci[15], acesta nu a putut fi Goganu, ci Kűkűllö sau Kokel, pentru că numai că muntele Kűkűllö e cu stânci, şi pe lângă el curge un râu cu asemene nume, ba şi izvorăşte din el, şi, în acest mod, stăm mai aproape de aserţiunea lui Strabon[16].

 

O formă ca Kűkűllö avem în Gödöllö, reşedinţa de vară a regelui Ungariei; aci göd purcede din cad = gad, pădure; din al = mare, şi din la = loc, forma originală a fost gad-al-la; dar maghiarii, după însuşirea limbii lor, strămută adese pe a în ö.

 

Forma Kokel şi Kukel a delului şi râului, cum se numeşte la saşi, stă din cac = deal şi el = loc, sau sufix de diminutivă, în această formă nu aflăm conceptul de: al = mare; deci Kokel înseamnă: ori deluţ, ori loc de deal, atâta cât Goganu. Deci acest el = loc, e, la maghiari: hely = loc, însă ei au aspi­rat pe e, adică au pus h înainte şi au înmuiat pe l în ly = li”[17].

 

Franz Jaschke: Csetatjc ein Goldbergwerk ohnweit Abrudbánya in Siebenbürgen

 

 

[1] Strabo, lib. VII, cap. III, Nr. 5, descriere pe larg în Archivă, p. 493, de Timotei Cipariu – Marienescu, p. 3.

[2] În limba greacă se află sufixul de diminutiv în ion ïon, de exemplu aedon – privighitore, aedon-ion – tylos, stil de pană, cui de lemn, stâlp; tylion – talaros, coşar, talarion, tribon – manta, haină, tribonion etc. Strabon a scris în limba grecească, dar în amintirile locale ion nu e diminutiv grecesc, ci e sufix celtic, ce înseamnă loc, şi acest ion, la latini,  e ium, de exemplu Aktion, pro­montoriu şi oraş în Acarnania, încă la Thucidide, Actium, la romani, aşa oraşele: Agrinion, Agyrion, Alginion etc.; dar şi on e atât cât ion, şi la latini s-a strămutat în um; Algidon, latineşte Algidum, Akouïnon, latineşte Aquinum, Amiternon, latineşte Amiternum, Ariminon, latineşte Aruminum. La maghiari an, en, én, in, on e post-poziţiune, ce însemnă loc, de exemplu Bud-án, Pest-én, ing-én, padlás-on etc.” – Marienescu, p. 3.

[3] Văzurăm kyklos, kyklo. Numele insulelor kyklades, de regulă s-a explicat de la cuvântul grec kyklos, ciclu, cerc, inel etc., cu înţelesul: stătătoare împrejur, pentru că insulele zac în jurul insulei Delos. Conv. Lex. A lui Meyer le descrie şi arată că Cicladele stau din stânci, loc de stâncă trebuie să însemneze. KϞλεξ la greci, piatră, pietriş. Pétra Ciaclia (Csáklya-kö), o stâncă către Alba-Iulia, la o milă de la Cricău; Ceahlău sau Pionu, munte între Ardeal şi Moldova, de 2.700 metri de înalt. Ciclova, sat şi deal cu stâncă lângă Oraviţa, şi acolo este o mănăstire în stâncă şi pe stâncă. Am fost acolo – Marienescu, p. 5.

[4] Diction. univers d’istoire et de Geographie, de M. N. Bouillet, Paris 1854: „Cocajon, mont, qui fait partie dela Chain des Carpathes en Dacie et d’au sortait un riv Cocajon, qu’on croit etre le Bistritz – Marienescu, p. 5.

[5] În Ardeal se află Bistriţa, râu în comitatul Bistriţa-Năsăud, care e aproape de Carpaţii răsăriteni, şi este şi pârâul Bistra. Valea Bistra curge în Arieşul mare, în comitatul Aranyos-Torda. Bistra, râurel, curge, din comitatul Hunedoarei, în Timiş. În România se află râul Bistriţa, ce izvo­răşte din muntele Vatra, în Transilvania, şi intră în Moldova. Bistriţa, pârâu în judeţul Gorj, aproape de hotar, izvorăşte din dealul Boului şi curge în Tismana; Bistriţa, pârâu din muntele Arnota, în jud. Vâlcea; Bistrioara, părău în jud. Nemţ. Pentru toate numirile locale din România, folosesc opul ce urmează – Marienescu, p. 5.

[6] Dicţionar topografic şi statistic al României, de Dimitrie Frunzescu, Bucureşti 1872 – Marienescu, p. 6.

[7] Dacia înainte de Romani, de Gr. G. Tocilescu, Bucureşti 1880, p. 720 – Marienescu, p. 6.

[8] Tocilescu, p. 599 – Marienescu, p. 6.

[9] Dr. I. T. Neugebauer, Dacien aus den Überresten des klassischen Alterthums, Kronstadt 1881, p. 256: „Ohnfern Keresd liegt das Dorf Gogány, 2 M. in Süd-westlicher Richtung von Schässburg, hieher verlegt die Sage die Höhle des Propheten Zamolxis, des Schülers des Pytagoras,  welcher sich drei Jahre lang in eine Höhle des Berges Kageon zurückzog” – Marienescu, p. 7.

[10] Köváry László, Erdély régiségei, Pesta 1852, p. 19: „Gogány-Váralja Ezen Váralja a Kiskiküllö baipartján, esik. Felette magas hegyen van egy várhely a Gogánvár helye… E szent helyet és a melette elfolyó vizet, szerinte Cogeonak nevezték. Strabo ilyszeiü szavaiból honi történetiróink az öreg Bánfitól le Benkö Józsefig az litben élnek, miszerint Gogányvár az emlitett pogány istenitisztelet helye és hegye lett volna és hogy Gogáuy nevét a Strabo által emlitett Cogeon nevezettöl kapta”. / Pentru de a căpăta desluşiri din faţa locului, am rugat pe dl Zacharie Tatariu, notar de tribunal regesc din Elisabetopole (Erszébet-Város) şi acesta îmi scrie următoarele: „Satul Gogan zace în comitatul Târnavei mici (Kis-Küküllö), pe teritoruil situat între ambele Târnave (râurile Küküllö sau Kokel), la stânga râului Târnava mică şi mai aproape de aceasta, decât de Târnava mare. Satele vecine sunt: la miazănoapte, Gogány-váralja (Varolea); la miazăzi, Kund (Rensdorf); la răsărit, Orményes şi Szent-ivány (Sîntioara, Johannisdorf); iară la apus, Leppend (Lepindiş) şi Szászdálya (Dalia). Goganul şi Gogány-váralja se află, unul de altul, în îndepărtare cam de 200 metri şi sunt des­părţite prin un şes. Împrejurul comunelor învecinate sunt dealuri, munţi însă şi, cu atâta mai puţin, cu urme din rădăcina caca ori goga nu se află. Se află însă, în unele comune din ţinuturile acestea, familii române cu numele Goga. În faţă cu Goganváralja se ridică un deal, căruia românii îi zic „La cetate”, iară ungurii Várhegy. Pe platoul dealului să fi fost o cetate veche, care însă a dispărut sub iarbă, şi a cărei urme numai prin legătură se pot constata. Aci, poate că a fost vreo peşteră oarecând, astăzi însă, din cel con­sultaţi, nu mi-a putut nimeni da desluşiri despre existenţa unei peşteri acolo, Ilus. Sa Dl Puşcariu îmi spune că a fost în acea peşteră” – Marienescu, p. 7.

[11] Magyarország korona omágátnak helység névtára, Budapesten 1862. E un dicţionar geografic, dar numai despre comune, nu are râurile şi dealurile. Localităţile din Ungaria şi Ardeal le provoc din acest op. Váralja înseamnă: sub cetate – Marienescu, p. 8.

[12] Fényes Elek, Statistika, Pest 1857, II, p. 109: „A Kűkűllö, mely kettö van Erdélyben, mindenik a Kűkűllö-tó hegyböl ered és a Kis Kűkűllö 36, a Nagy- Kűkűllö 42 órai lefolyás után Balázsfalván alól egyesűl és egyesűlve nemsokára a Marosba szakad” – Marienescu, p. 8.

[13] Köváry Laszló, Erdely régiségei, p. 210. Kűkűllö-vár, nemţescul Kukelburg, oláhúl Cetatea de Baltă. A Kis- Kűkűllö balpartjára hegg-fok nyúlik be, azou diszleg a kastély és lábánál folyik a szöke Kűkűllö. A hujdan hires Kűkűllö-vártól a kastély is várnak neveztetik – Marienescu, p. 8.

[14] Goga înseamnă, în româna veche, zidar; cuvântul provine din limbajul monosilabic primordial, în care go = munte, iar ga = ziditor, goga definind, deci, ziditorul de munte, deci de altar sau templu străvechi – n. n.

[15] La Herodot nu există o astfel de informaţie, în secolul V înainte de Hristos ştiindu-se că Zalmoxis şi-ar fi săpat o „chilie” sub locuinţă; mitul „peşterii”, vehiculat de Strabon, datează din vremea lui Iisus Hristos, deci e mai târziu cu cinci veacuri, când deja un posibil adevăr istoric deja devenise legendă populară – n. n.

[16] La numele Kokkygion s-a spus că dealul acesta, mai înainte, s-a nu­mit Thornax, în Argolis. Thor din dar, tar (diftongul Tau-rus) = deal, munte, na, loc, şi ava = apă. Se află Cogâlnic, pârâu mic, în jud. Cahul, de unde Cogălnic-ianu – Marienescu, p. 10.

[17] Marienescu, Dr. At, Caucaland în Dacia, în Transilvania, Nr. 1, Anul XXII, Sibiu – 15 ianuarie 1891, pp. 1-10.


Comments are closed