Asaltul rezidurilor spirituale | Dragusanul.ro

Asaltul rezidurilor spirituale

Andi si Emil

*

Există, în Suceava, oameni ca Emil Ursu, care îşi nedreptăţesc familiile şi se nedreptăţesc pe ei înşişi doar pentru a face, doar pentru a lăsa urme ale trecerii lor prin viaţă. Ca arheolog, Constantin-Emil Ursu a scos la iveală una dintre cele mai vechi aşezări din Europa, la Baia (de înainte de anul 5000 înainte de Hristos), apoi a avut şi inspiraţia de a trimite la analiză pasta albă a ornamentaţiilor de pe vasele ritualice, făcută, aşa cum s-a dovedit, din oase umane, ceea ce va dovedi că străbunii se înmormântau în cer (de aici derivă toate miturile religioase ale înveşnicirii), iar dacă nu şi-ar fi şubrezit sănătatea, ar fi continuat cu săpăturile de la Baia şi în toamna trecută, pentru că multe alte taine ale timpului primordial aşteaptă să ni se dezvăluie. Şi mai sunt încă două înălţimi, în judeţul Suceava, în care pământul respiră memorie, dar care, deocamdată, îşi aşteaptă răbdătoare spovedaniile.

*

Ca director de muzeu, doctorul în arheologie Constantin-Emil Ursu (teza de doctorat valorifică parţial descoperirile lui arheologice, care pasionează lumea ştiinţifică de pe întreaga planetă) a restaurat, pe bani europeni şi americani, Cetatea Sucevei şi Muzeul Bucovinei. Le-a restaurat, adică le-a adus cât mai aproape de condiţia lor iniţială, iar de aici încep să i se tragă necazurile. Pentru că rezidurile spirituale ale vremii noastre ies agresiv la suprafaţa apei (apa reprezintă concreteţea Celui Veşnic, Nedesluşit şi Fără Nume), otrăvind lumina zilei.

*

Un fost ştab al gospodăriei de partid comunist, care, după revoluţie, a şutit averea comunistă şi, cu buzunarele doldora, a confiscat Societatea pentru Cultură şi Literatură Română, l-a acuzat, pe la autorităţi, de “trădare”, pe motiv că, la restaurare, ar fi pus pe frontispiciul fostei Căpitănii (prefectură) a Sucevei emblema originală, care, ca şi clădirea, este austriacă, şi nu daco-romano-bolşevică. Dar ce ar fi trebuit să pună? Emblema partidului comunist, a cărui avere a devalizat-o trepăduşul rădăuţean?

*

O nulitate porcoasă, dată afară de pe la “Obiectiv de Suceava” pe motiv de imbecilitate cronică, un sfetc-odox cu site-uri, dar care nu a făcut absolut nimic în viaţă, nici pentru alţii, nici pentru sine, se dă la statura făptuitorului Constantin-Emil Ursu cu dejecţiile minţişoarei lui perverse, sperând că va compromite ceea ce nu poate fi compromis. Habar nu are tâmpiţelul că, de la Romstorfer, încoace, doar Constantin-Emil Ursu are merite în conservarea şi consolidarea vestigiului de memorie, pe care îl numim Cetatea de Scaun a Moldovei din Suceava.

*

Trepăduşului bolşevic din Rădăuţi şi porcosului din Măriţeia (doar acolo au apărut, odinioară, emigranţii care au adus în trăistuţe şi numele de viitoare tristă non-existenţă, sfetcu) li se alătură alte reziduri spirituale, beldimanii, covaşele, tilihoii şi tot aliotmanul lor nereciclabil, care, ca să o dreagă pentru hărţuirile la care m-au supus (s-a deschis dosarul de urmărire penală, tovarăşi!), se dau, acum, cu hărţuiala la Centrul Cultural “Bucovina”, cea mai bună instituţie de profil din ţară (am fost, am văzut, m-am convins!), căreia eu îi reproşam, de-a lungul anilor, şi încă îi mai reproşez doar faptul că ar putea realiza şi mai mult, prin potenţialul creator al angajaţilor, dacă nu s-ar tot lăsa dominată de dictatura mofturoasă a vremelniciilor politruce.

*

Peste tot, agresiunile prostiei se comit după un tipar atât de fascist, încât încep să înţeleg că mulţimii sfetculilor, irimeştilor, beldimanilor, tilihoilor şi celorlalte covaşe i s-a adresat Caragiale, cu de ei niciodată cunoscutele versuri:

*

Trec astăzi ignorat prin lume,

Dar, tainic, las în viitor

Un semn, o glorie, un nume

Acestui imbecil popor! 

(Caragiale)

*

Numai că ăştia, deşi se cred, nu-s popor, ci doar nişte reziduri spirituale, ieşite la suprafaţa apei şi care cu apa se duc spre niciunde.