Artele, la noi, au fost totdeauna dispreţuite | Dragusanul.ro

Artele, la noi, au fost totdeauna dispreţuite

*

„Razele binefăcătoare ale civilizaţiei n-au întârziat a străbate şi la noi, făcând să dispară, pe încetul, idei primitive în ceea ce priveşte frumoasele arte şi muzica; pe la anul 1831, începe a se introduce muzica în pensioanele publice şi private. Aşa, în luna februarie acelaşi an, un cor de muzică vocală se înfiinţează în gimnaziul vasilian din Iaşi, sub conducerea profesorului Paulicec, care, pentru prima oară, acompaniat de harpă, a cântat cele mai frumoase arii, la împărţirea premiilor, care a avut loc în 1 iunie 1831.

*

În pensionul privat de domnişoare al defunctului vornic Teodor Burada, înfiinţat în 20 august 1831, se învăţa muzica, el însuşi dădea lecţii de pian şi chitară şi fu cel dintâi profesor român de muzică.

*

Pe la finele anului 1831, muzica militară se organizează, sub capelmaistrul Herfner, şi înlocuieşte meterheneaua domnească, care, compusă din turci, greci şi bulgari, având în capul ei pe Mehter Başa (capelmaistru), cânta, duminicile, sărbătorile şi în alte zile, la Curtea Domnească, diferite manele turceşti, cu instrumentele lor, care erau nişte fluieraşe, neiuri, zimbalare, naiuri, dairale, darabani şi diferite timpane de deosebite mărimi, precum şi câteva instrumente de alamă.

*

Înfiinţarea teatrului francez de varietăţi, sub direcţiunea lui B. Furo, pentru prima oară în Moldova, a cărui inaugurare se făcu la 4 decembrie 1832, influenţă foarte mult asupra dezvoltării gustului muzical în diferite clase ale boierilor, prin cântecele actorilor, care erau artişti distinşi, şi a orchestrei, care executa cu măiestrie cele mai grele bucăţi de muzică.

*

În 15 noiembrie 1835, un Conservator de muzică se înfiinţează în Iaşi. Iată ce ne spune bătrânul Asaki despre înfiinţarea lui:

*

„O societate de boieri, doritori de muzică, au informat, prin mijlocirea subscrierii, înfiinţarea unui conservator filarmonic-dramatic, unde gratis se învaţă muzica vocală şi declamaţia în limba patriei. Directorii Conservatorului s-au ales domnii vornic Ştefan Catargiu, aga Asaki şi spătarul Vasile Alecsandri, care s-a însărcinat a fi şi casier acestui conservator, aşezat în o casă particulară, aproape de biserica Sfântu Ilie. Domnul Paulo Cervati, tenor, artist însemnat, şi D. Cuna au început lecţiile lor, iar un membru al societăţii s-a însărcinat paradosirea declamaţiei. Douăsprezece dame tinere învăţau, de patru ori pe săptămână, dimineaţa, iar 16 tineri, după-amiază”.

*

Progresul elevilor, în conservatorul filarmonic, a fost foarte mare, căci, în 23 februarie 1837, s-a reprezentat, în româneşte, piesa „Laperuz”, dramă de Cotzebu, şi „Văduva vicleană”, tot de acelaşi autor, prelucrată de aga Asaki. Orchestra era dirijată de Cervati, profesor conservatorului, alcătuită din acei întâi artişti ai Capitalei; ariile care s-au cântat în piesa „Laperuz” au fost din cele mai alese, ale lui Rossini, Bellini şi ale altor maeştri celebri.

*

La 20 februarie 1838, ei au reprezentat, în limba patriei, opera „Norma”, pentru prima dată; persoanele care au luat parte în această operă au fost: doamna Langa, care a jucat rolul Normei, doamna Elisabeta Fabian (soţia profesorului şi poetului ardelean Vasile Fabian, numit, peste munţi, Bob, pentru că se trăgea din ilustra familie arhierească – n. n.) , a Adalgisei, Dimitrie Gherghel – al lui Flavius, şi Constantin Gherasu – al lui Orovezo; corul, format numai din elevii conservatorului, a reuşit şi el pe deplin.

*

În 1 martie 1844, un cor de muzică vocală se înfiinţează în Seminarul Veniamin de la Socola, unde a fost numit profesor Al. Petrino; în 29 martie 1847, se înfiinţează un cor de muzică vocală şi în oştire, sub conducerea aceluiaşi profesor. În 23 aprilie 1854, se înfiinţează un cor de muzică vocală la biserica Sfântul Atanasie, sub îngrijirea lui Evdochim Ianov şi a lui Gh. Burada; în 1 octombrie 1860, sub ministeriatul domnului Cogălniceanu, se înfiinţează, în fine, Conservatorul de Muzică; în 1 iulie 1864, un cod de muzică vocală, la Mitropolie, având de profesor pe Gh. Burada; în 1868, sub ministerul domnului Dimitrie Gusti, un cor de muzică vocală la bisericile din Iaşi Sfântul Lazăr şi Nicoriţia; în fine, constatăm, cu o deosebită plăcere, că muzica merge progresând în societate şi Primăria urbei Iaşilor, în 8 aprilie 1871, înfiinţează muzica comunală, care, prin deosebita îngrijire ce o are consiliul comunal pentru îmbunătăţirea ei, progresează, din zi în zi, şi, astăzi, execută cele mai grele bucăţi cu mare acurateţe”.

*

S-au mai înfiinţat alte coruri, „în Huşi, la seminar… în 1 ianuarie 1854; un altul, la mănăstirea Neamţului, în 1859, la mănăstirea Agapia şi Văratic, în 1860, sub conducerea vechiului profesor de muzică Ioan Cartu. Asemenea, la Galaţi, în 1862, apoi la Roman, Bârlad, Botoşani – înfiinţate mai de curând. În Ismail, episcopul Dunării de Jos, Melchisedec, în 30 mai 1868, a înfiinţat un cor de muzică vocală, întreţinut cu a sa cheltuială, sub conducerea domnului Gavril Musicescu, acum profesor la Conservatorul de Muzică din Iaşi…

*

Muzici comunale s-au înfiinţat: la Bacău – în 13 mai 1864, la Botoşani – în 1 ianuarie 1866, la Piatra – în 14 iulie 1871 şi la Roman – în 14 iulie 1871…

*

Artele, la noi, au fost totdeauna dispreţuite, niciodată n-au fost încurajate de nimeni şi aceasta este, poate, una din piedicile cele mai mari care se opun progresului civilizaţiei. Oamenii nu sunt fiinţe abstracte, nu se pot conduce ca nişte automate, ei au simţuri şi acele simţuri formează pasiunile; ştiinţa de a conduce oamenii pe calea progresului nu este alta decât ştiinţa de a dirija sensibilitatea lor, iar fundamentul instituţiilor umane stă în moravurile lor publice şi private şi frumoasele arte sunt esenţial morale, fiindcă fac pe individul care le cultivă mai bun şi mai ferice”

*

(Theodor Th. Burada, Conservatorul de Muzică din Iaşi, în Almanah muzical 1875, pp. 21-25)


Comments are closed