Andi, din Londra: Dacă nu ar fi Toy Machines…

BUCOVINA (eu) ROCK (Andi) CASTLE (Emil) – foto Victor T. RUSU

+

După doar o zi petrecută în Londra, Andi mi-a spus, prin telefon: Dacă nu ar fi Toy Machines, nu m-aș mai întoarce…

La BUCOVINA ROCK CASTLE

+

În cele zece zile londoneze, dincolo de inițierile pe care toți și le doresc, Andi vrea să cunoască mai ales viața muzicală cotidiană, așa cum se desfășoară ea în cluburi, cu trupe care se caută sau care tocmai își descoperă calea. Pentru Bucovina Rock Castle?, întreb eu, iar Andi, cumva uimit, îmi răspunde:

– Bucovina Rock Castle înseamnă pentru mine tu, Emil Ursu și generațiile de după generația VOX. Atât și nimic mai mult. Altminteri aș fi rămas în Suceava…

+

– Poate că, în cele din urmă, vei opta pentru Anglia. Pe mine nu m-ar deranja, ba te-aș și ajuta, după puteri…

– Viața mea trebuie să însemne Toy Machines, indiferent dacă voi izbuti sau nu. Am ales cum și pentru ce vreau să trăiesc. Dacă va fi să pierd – ceea ce nu aș crede – prin muzică vreau să pierd.

+

Cu o seară înainte, după ce întregul nostru clan îl sărbătorise, la Cluj, l-am condus până la domiciliul celor doi prieteni, și ei suceveni, cu care urma să plece în Anglia. Mi-era atât de bine, prin preajma altor speranțe, altele și proaspete, încât aș fi rămas până în zori, acolo, pe strada Bucovinei (ca să vezi întâmplare!), pentru a-mi trăi, pe deplin, posteritatea.

+

Întors acasă, lângă nepoții mei clujeni, am mai ascultat, încă o dată, primul album al trupei Toy Machines (Îl vom lansa, la Suceava, în aprilie!, îmi spusese Andi), apoi am adormit, simțind, parcă, lina desprindere a sufletului din trup și îndelungata vâslire a aripilor lui pe urmele abia întrezărite ale destinului muzical al fiului meu. Destinul Toy Machines.