Americanii știu de Vifleimuri, nu și românii! | Dragusanul.ro

Americanii știu de Vifleimuri, nu și românii!

*

Se pregătesc, în întreaga Românie, spectacole de falsificat Datina, inclusiv prin concerte de „Colinde ale minorităților”, când o știu și curcile că minoritățile de pe teritoriul României nu au avut niciodată colinde, ci doar cântece bisericești fără nimic laic în ele. Noi, românii, avea ca tradiție creștină admirabilă cântecele de stea și vifleimurile, toate opere ale unor compozitori de prestigiu, răspândite în popor și, ulterior, adoptate, prin intermediul bisericii. Datina creștină trebuie și merită păstrată, dar fără confuzii și fără falsificarea datinii ancestrale, cea în care colindele, „muzica stelelor” – cum o numea Pytagoras, narau despre ivirea Soarelui prin constelații zodiacale, începând cu Leu și terminând cu Vărsător („omul cu ulciorul”, vestit de Iisus, urmând să fie „gazda” răsăritului de Soare în posteritatea generațiilor de astăzi.

*

Ceea ce nu știm noi, pentru că îmbrâncim Datina în circăiala electorală fără de sfârșit, știu chiar și americanii, care, aidoma altor neamuri mărturisitoare de pe mapamond, scriau, în urmă cu vreo șapte decenii despre obiceiurile de Crăciun din România (traducerea pe care o fac eu, poate șchiopăta, dar dumneavoastră, care stăpâniți engleza la perfecție, folosiți-vă de fotocopia textului original):

*

„Vicleimul, sau Betleemul, sau Irozii (de la Irod, adică Herod, guvernator al Iudeei, unul dintre personajele principale ale piesei), este o dramă religioasă, care sărbătorește nașterea lui Hristos, intercalată cu dansuri de caracter solemn. În Țara Românească, regele este acompaniat de un nebun, un ofițer și cincizeci de băieți, ca consilieri, iar în Moldova apar doi îngeri, un păstor și mulți servitori. Deoarece ceremonia durează mult timp și punerea în scenă este destul de scumpă, nu mai mult de două sau trei spectacole ale aceleiași trupe pot avea loc în ajunul Crăciunului și în următoarele nopți, astfel încât întregul sat urmează actorii, admirându-i cu privirile. Adesea, o echipă de artiști va vizita circa cincizeci de sate” (Dances of Rumania / Edited by Violet Alford, New York, 1952).


Comments are closed