Alfabetul latin-românesc este acesta
În 1853, când George Bariț stabilea că „Alfabetul latin-românesc este acesta”, reprodus simetric literă-buchie, „literele k q x y z se socotesc a fi cu totul de prisos pentru limba românească (de asta s-a scris Alecsandri și nu Alexandri – n. n.) și întrebuințarea lor se poate încungiura, dacă vom vrea, încă și în cuvintele străine, îndată ce vom ce vom păzi măcar numai următoarele puține regule”, pe care le transcriu în litere / litere, ca să le ușurez lectura celor care dau întâmplător peste texte etimologice, pe care le citesc fonetic (așa au apărut multe regionalisme, de genul flòre, sòre etc.):
*
â sună ca ă
ê, î sună ca î, uneori ă
ĭ, ŭ se pronunță scurt
é sună ca ea contras
ò ca oa contras
c înainte de a, o, u, cum și înaintea oricărei consunătoare (consoane) sună ca k (deci, c – n. n.)
c înainte de e, i sună ce, ci
ch înainte de e, i sună ca k (deci, che, chi – n. n.)
ȡ cu codiță este z
g înainte de e, i sună ca ge, gi
g înainte de a, o, u este g
gh înainte de e, i este tot g
ȿ cu codiță sună ș
sc înainte de e, i sună ca șt
ț cu codiță este ț.
*
(Calendariu pentru poporul românesc pe anul 1853, de George Bariț, Brașov, în tipografia lui Römer & Kamner, pp. 59-61).