Alături de Gheorghe Flutur | Dragusanul.ro

Alături de Gheorghe Flutur

Nicolae Crasi 2

Pentru că nu mă pricep să-i fiu alături altfel, decât cu propriile mele trăiri, la cumpăna universului pe care îl numim mamă, încerc să mă solidarizez cu durerea lui Gheorghe Flutur doar prin mult prea repetabila lacrimă, pe care o duc, de mult prea multă vreme, cu mine.

*

*

există doar o linişte confuză

prelinsă între fapte şi cuvinte

când lumânarea e o călăuză

pe calea spre aducere aminte,

când firul ierbii urme desluşeşte

în legănarea calmă-a unor paşi

numai acelui ce îşi aminteşte

cum se preling părinţii în urmaşi

*

şi-ntotdeauna o icoană sfântă

îl va veghea şi îi va fi lumină,

căci mama-i veşnicia care cântă

şi neodihna care te închină

tămăduind în rănile ascunse

durerile durerii fără leac:

plecarea ei spre pururi nepătrunse

misterioase porţile din veac,

 *

nimic, apoi, n-o să mai poată fi

ca însăşi prospeţimea dimineţii,

căci mamele ne pleacă zi de zi,

de la-nceput, până-n sfârşitul vieţii


Comments are closed