Agresiuni sataniste împotriva bisericilor tradiţionale

Toţi cei peste o sută de rockeri, participanţi la ediţia 2018 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, de confesiune ortodoxă pe stil nou sau stil vechi, catolică, greco-catolică, armeană, evreiască, ba chiar şi musulmană, am primit câte un colet de maculatură propagandistică, după ce, anterior, ni se mai deşertaseră pe mese „Biblii”, inclusiv audio, străine neamului nostru. Fără explicaţii, doar cu un „sacru” bătrânel de prin America, tandru înlănţuit de o tânără în dragoste faţă de… Dumnezeu, pe care numai el, bătrânelul, başca adepţii lui, îl cunoaşte şi e dispus să ne înveţe şi pe noi cum „să-L cunoaştem”. Bunul Iisus nu mai înseamnă nimic pentru ăştia, pentru căutătorii zoriţi de prozeliţi, mai toţi cu probleme serioase, dacă îşi închipuie că nişte oameni cu adevărat educaţi, ba şi creatori de muzică şi de poezie, precum rockerii, se vor rupe de tradiţia familiilor lor, îşi vor sparge chitările şi se vor pune pe memorat inepţiile satanismului real (cine promovează bezna şi se străduieşte să îngrădească libertatea pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu este cu adevărat satanist).

Pocinogul cu agresivii spălători de creiere, foşti pastori de oi, care se vor pastori de oameni, de care avem parte noi, cei care facem, prin concerte, prin voluntariat sau prin banală slujire, „Bucovina Rock Castle”, nu este îndreptat, de fapt, împotriva noastră. Înţeleg lucrul ăsta când văd că întunecoasele tentative de „iluminare” sunt îndreptate, de fapt, împotriva bisericilor cu tradiţie în România, cărora, printr-un prefăcut şi parşiv mesianism, vor să le răpească din efectivul turmelor.

Ştiu, slujitorii altarelor străbunilor mei au, printre ei şi prin risipele de istorie, şi făptuiri lipsite de merite. Dar altarul rămâne la fel de sfânt pentru fiecare dintre noi, pentru că în patina lui se află speranţele, năzuirile şi credinţa antecesorilor. Nimeni nu poate şti care religie este mai bună, iar bunul Dumnezeu nu o să ne judece după păstorii şi altarul la care ne-am închinat, ci după curăţenia sufletului şi a minţii. Sau, cum spunea Coşbuc, într-o splendidă cugetare: „Dumnezeu nu cată la mâinile care i se închină dacă sunt pline, ci dacă sunt curate!”.

Ştiu destul de multe despre credinţă, pentru că, pe lângă „Biblie”, am citit texte sacre şi mai vechi („Texte taoiste”, „Upanishade”, „Voluspo”, „Mahabdaratha”, „Vendîdad”, „Vedele” etc. sau mai noi – „Coranul”, pe pildă, excelent şi ca producţie poetică). În toate aceste cărţi nu afli alţi „dumnezei”, ci „Unu” singur. Iar ăştia, vânacii de prozeliţi, unul mai neştiutor decât celălalt, vin să ne înveţe pe noi supuşenia, să ne îngrădească libertatea cu care ne-a înzestrat bunul Dumnezeu. Ne bagă pe gât maculatura lor idioată, ne ameninţă, sufocă, pur şi simplu, căsuţa poştală a Consiliului Judeţean Suceava cu ameninţări despre năpastele pe care le vor aduce ei, prin… rugăciune, asupra Bucovinei, dacă nu se interzice „Bucovina Rock Castle”, iar banii alocaţi nu li se dau lor, împreună cu Casa de Cultură a… Sindicatelor, ca să facă ditamai concertele de evlavie antiromânească, antitradiţie şi antiviitor.

Cred în obligaţiile pe care le avem faţă de viitor şi mi le asum ca atare. Nourii otrăviţi ai bigotismului extremist nu se vor abate niciodată asupra Festivalului „Bucovina Rock Castle” şi, mai ales, asupra tineretului care defineşte viitorul de care până şi bunul Dumnezeu are nevoie.