Adevăratul text al imnului "Deșteaptă-te, române!" | Dragusanul.ro

Adevăratul text al imnului „Deșteaptă-te, române!”

Un răsunet coperta

*

Patriotismul exaltat nu are memorie și nici urmă de respect față de ea. El adaptează, fără să o menționeze, el falsifică și tropotește cu ciubotele murdare peste datoriile noastre față de cei care s-au învrednicit întru memorie. Patriotismul exaltat minte chiar și atunci când e vorba de imnul național, menționând numele lui Andrei Mureșan („u” era mut, iar „si” se citea, în epoca etimologistă, „ș”), primul nostru poet adevărat, un Avram Iancu liric și cu un destin la fel de fabulos și de nenorocos. Imnul pe care îl știm, „Deșteaptă-te, române!” (și nu „Deșteaptă-te Române”, cum se scria cândva), este doar parțial al lui Andrei Mureșan, compilația fiind făptuită de naționalismul interbelic, iar muzica este cea a cântecului „La sânul maicii mele”, pe care Andrei Mureșan l-a auzit în Scheii Brașovului, deci nu este „compus” de Anton Pann, care, deși îl culesese și el, nu era nici compozitor, nici măcar lăutar, ca să născocească vreun cântec. Andrei Mureșan alesese o melodie cu mare trecere la poporul căruia i se adresa. Asta nu înseamnă că ar trebui să ne lepădăm de textul imnului încetățenit, ci doar că avem obligația de a ști și textul inițial, dar și întreaga operă a primului mare poet al românilor.

*

Hasdeu, vrând să-și bată de două ori joc de intelectualii făloși ai „Convorbirilor Literare”, dar și de toți criticii literari și de profesorii de literatură, care au urmat, până în zilele noastre, a adaptat poemul lui Andrei Mureșan, în acrostihul „La noi e putred mărul”, convins fiind că, în uitarea în care a fost abandonat de români, Andrei Mureșan se va simți nițel răzbunat. Opera poetică a lui Andrei Mureșan merită o transcripție fonetică, în baza ortografiei actuale, și-i și suntem datori cu o astfel de recuperare autorului imnului cu care ne fălim, urmând să descoperim un spațiu liric mult mai proaspăt și mai viu decât generațiile care suntem și care nu-l merităm.

*

Iată cum arăta, inclusiv în transcripție fonetică,  „Un răsunet” („e”, cu sau fără căciulă, se citea „ă”, acolo unde era cazul), în timpul vieții și în primele decenii de după Andrei Mureșan:

*

Un răsunet 1

*

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

*

Un răsunet 2

*

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,

Și că-ntr-a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

*

Înalță-ți lata frunte, și cată-n jur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii,

Un viers ei mai așteaptă și sar ca lupii-n stâne

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

*

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!”, strigă toți!

 *

Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire, la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet, de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

 *

O mamă văduvită de Mihai cel Mare

Pretinde de la fiii-și azi mâna de-ajutor

Și blestemă cu lacrimi în ochi pe orișicare

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

*

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

*

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

Al cărui plăgi fatale și azi le mai simțim,

Acum se vâră cnutul în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu îl primim!

*

N-ajunse despotismul, cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug, din secoli, ca vitele-l purtăm,

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

*

Un răsunet 3

*

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

*

Preoți, cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină!,

Deviza-i libertate și scopul e prea sfânt,

Murim mai bine-n luptă, cu gloria deplină,

Decât să fim sclavi, iarăși, în vechiul nost’ pământ!

*

(Cărțile săteanului român, Cartea I, Cursul I, Anul 1876).


Comments are closed