"Acorduri afective", o expoziţie de excepţie | Dragusanul.ro

„Acorduri afective”, o expoziţie de excepţie

Artiştii plastici Iosif Csukat şi Tiberiu Cosovan

Artiştii plastici Iosif Csukat şi Tiberiu Cosovan

 

Ingeniozitatea expunerii

*

Până sâmbătă, 9 noiembrie văzusem doar două expoziţii, care să mă impresioneze şi prin ingeniozitatea expunerii, una, în tinereţe, la Bucureşti (20 iulie 1974), cu pictură (Liviu Suhar) şi sculptură (Nicolae Pădureanu), văzută şi trăită împreună cu regretatul Dorin Curechian şi cu poetul Roman Istrati, iar alta, la Suceava, în 22 august 2012, cu lucrări inspirat suprapuse în expunere, de Carmel Georgescu.

*

Oameni care au avut câte ceva de spus

Oameni care au avut câte ceva de spus

*

„Acorduri afective”, expoziţia de pictură (Iosif Csukat) şi grafică (Tiberiu Cosovan), de pe simezele „Galeriei tuturor – fără resentimente”, din incinta Centrului Comercial „Zimbru” din Suceava, este cea de-a treia, din viaţa unui om care nu a ocolit nici expoziţiile, vernisată, printr-un capriciu încântător al existenţei, sub „bagheta dirijorală” a aceluiaşi poet Roman Istrati.

*

Publicul: puzderie de oameni cu existenţă reală

*

Lume berechet, deşi zi de sâmbătă, deşi ora 12, ba încă lume-lume, adică din cea cu existenţă reală şi durabilă, pe care şi viitorimea o va putea, oricât de târziu, savura: Viorica Moruz, Iulia Andrieş, Lucia Puşcaşu, Carmen Veronica Steiciuc, Dumitru Rusu, Mircea Dăneasa, Vasile Angel Siminiuc, Radu Bercea, Viorel Corodescu-Cov, Iulian Dzubinski, Constantin Ungureanu-Box, Constantin Mândrişteanu, Mircea Nanu Muntean, Gabi Cărăbuş, Mugur Geu, Gabi Ghincea, Ioan Mareş, Viorel Guliciuc, Mihai Vicol şi mulţi, mulţi artişti tineri, pe care, din păcate pentru mine, încă nu-i ştiu după nume, din pricina exilului pe care mi l-am impus, în ultimii ani, prin megieşia memoriei bucovinene.

*

Oameni cu existenţă reală

Oameni cu existenţă reală

*

Şi mai erau de faţă consulul, ba chiar ambasadorul creatorilor, în România, în Ucraina şi oriunde în lume, domnul Vasyl Boiechko, inimosul vicepreşedinte al CJ Suceava, Ilie Niţă, dar şi eterna angelică doamnă Angela Zarojan.

*

Pescar, în barcă - de Iosif Csukat

Pescar, în barcă – de Iosif Csukat

*

Iar mai presus de toate, era atmosfera luminoasă şi caldă, parcă desprinsă din sufletul lui Tiberiu Cosovan, o atmosferă în care m-am trezit glumind cu Lucia Puşcaşu şi reciproca, de parcă am fost prieteni timp de o viaţă, deşi noi nu ne-am fost decât naiv de ostili, timp de un deceniu, chestie de care a făcut haz mai ales Lucica, înţelepţită înaintea mea.

*

Dezbateri: unitatea… polemicilor

*

Roman Istrati, cu strălucitorul lui spirit de „jupân” înnăscut, a dinamizat sărbătoarea, neaşteptată, a artei plastice, anulând timpul, pentru a face loc suficient minţii şi inimă, cum ar fi spus Heliade. Şi, începând cu rostirile oficiale (Ilie Niţă, Vasyl Boiechko, Angela Zarojanu), s-a subliniat frumuseţea expoziţiei, în care pictura, realizată cu trudă, cu ştiinţă şi vocaţie de Iosif Ciukat, şi grafica strălucitoare a lui Tiberiu Cosovan, pun în valoare virtuţi şi se pun în valoare reciproc.

*

Atenţie, vorbeşte Box!

Atenţie, vorbeşte Box!

*

Ungureanu-Box atenţionează asupra „picturalităţii depline” a operelor expuse, în ciuda binomului „organic-sincretic”, prin care se diferenţiază; poetul Mihai Vicol descifrează în cei doi artişti nişte superbi „idealişti, care conştientizează că arta lor are bariere”, deja istoricizate, de depăşit, de dărâmat; Lucia Puşcaşu insistă asupra profesionismului celor doi şi asupra caracterului „foarte, foarte pictural” al expoziţiei; universitarul Viorel Guliciuc, în baza unor temeinice lecturi, pune accentul pe binomul virtuţilor (în vechime, prin virtuţi se înţelegea trăiri, extaze), iar Iulia Andrieş, printr-un adevărat, dar concis curs de artă plastică, punctează nivelul devenirii şi în cazul lui Csukat, şi în cel al lui Cosovan.

*

Consideraţii de cronicar plastic de ocazie: Iosif Csukat

*

Pictorul Iosif Csukat

Pictorul Iosif Csukat

*

Iosif Csukat, ucenic al lui Virgil Parghel (în primele două faze, după cum descifrează Lucia Puşcaşu), dezlănţuie, în lucrările sale, o armonie cromatică a orizontului, a depărtării, rareori dibaci violentată cu suprapuneri de pastă, în aceeaşi nuanţă depărtată, dar care capătă o anume consistenţă, una apropiată de însăşi esenţa materiei. Stăpâneşte impecabil tehnica transparenţelor, dar pictura lui îmi lăsa impresia unei monotonii, până la această expoziţie, când i-am sugerat ca, în viitor, să folosească şi contraziceri ale stilului său, chiar şi asonanţe, deci nişte ruperi de exprimare, bazate pe mult alb dur, care să pună în valoare frumuseţea indiscutabilă a picturilor pe care le face, calm, meticulos, exigent şi cu multă trudă, de o viaţă de om.

*

Cromatica orizontului (griurile, de care vorbea Lucia Puşcaşu sau estompările manieristice, sesizate de Box), deci cromatica fascinantă a orizontului, de care se foloseşte chiar şi în lucrările cu natură statică, disimulează definitiva lui nostalgie faţă de „departele” naşterii, disimulează „dorul de dus”, cum îl numea universitarul Guliciuc. Toate lucrările mi-au plăcut, de astă dată, cu plusuri afective pentru „Singurătate”, „Casă de pescar”, „Ultimul stejar”, „Iarnă la Burdujeni”, „În drum spre casă”, „Casă cu nuci”, ca să nu mai vorbesc despre variantele de „natură statică”, în care îşi pune în valoare, în primul rând, şi meşteşugul, dar şi cultura de specialitate.

*

Casa cu nuci, de Iosif Csukat

Casa cu nuci, de Iosif Csukat

*

Flori de măr - de Iosif Csukat

Flori de măr – de Iosif Csukat

Consideraţii de cronicar plastic de ocazie: Tiberiu Cosovan

*

Artistul plastic Tiberiu Cosovan

Artistul plastic Tiberiu Cosovan

*

Linogravurile lui Tiberiu Cosovan, care mă impresionaseră, încă de când le-am văzut, la el, acasă, ca matriţe, prin forţa cu care pun în valoare albul strălucitor al… negrului (liniile de fugă, cum le numeşte Ungureanu-Box), vibrează de cosmicitatea vremelnicului, de memorie. Lucrate impecabil, fără lipsuri şi fără elemente parazitare, într-o exprimare binomică exemplară (nu există contrarii, ci doar unitatea trăirilor din alt unghi desluşite, spuneau cei vechi), cu încadrări inspirate, care să favorizeze contemplarea simbolurilor (iar memoria, în desfăşurările ei exhaustive, simbolistică înseamnă, simbolistica nefiind o anume sugestie, ci un declanşator de extaz), „frânturile” de memorie suceveană, pe care le-a trăit Tiberiu Cosovan pentru a provoca trăiri, merită o înveşnicire unitară, într-un spaţiu distinct, care, fără îndoială, se va şi împlini, dacă Ilie Niţă nu a minţit, când a susţinut că Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor (al cărui salut îl transmitea) este, într-adevăr, „un iubitor de frumos”.

*

Căpitănia Districtului Suceava - de Tiberiu Cosovan

Căpitănia Districtului Suceava – de Tiberiu Cosovan

*

În arta lui Tiberiu Cosovan se depăşeşte pragul nostalgiei, în favoarea responsabilităţii faţă de memorie, o responsabilitate cu care te naşti sau nu, şi care nu poate fi niciodată asumată. „Strada Curtea Domnească” I şi II, Strada Regele Ferdinand”, „Turnul clopotniţei bisericii Sfânta Cruce”, „Imobilul din strada Petru Rareş”, „Turnu Roşu, al bisericii Sfântul Simion”, „Căpitănia Districtului Suceava”, „Hanul Domnesc”, „Strada Karl Marx”, „Csa Naţională”, Turnul clopotniţei mănăstirii Zamca”, „Palatul Administrativ” înseamnă tot atâtea incidenţe ale Sucevei cu istoria, cu civilizaţia urbană şi cu arta, care merită depuse în lada cu trăiri reale ale unui spaţiu geografic deja celebru prin dezinteres faţă de propria-i individualitate durabilă.

*

Hanul Domnesc - de Tiberiu Cosovan

Hanul Domnesc – de Tiberiu Cosovan

*

Turnu Roşu, Biserica Sfântul Simion - de Tiberiu Cosovan

Turnu Roşu, Biserica Sfântul Simion – de Tiberiu Cosovan

Concluzie de cronicar plastic ocazional

*

Aşa cum am mărturisit şi la vernisajul acestei splendide expoziţii, o voi propune juriului pentru premiere, ca expoziţie în sine, de Ziua Artelor Plastice Bucovinene. Nu ştiu ce va decide juriul, dar „Acorduri afective” înseamnă, după cum am şi precizat mai sus, a treia mare expoziţie, văzută, într-o viaţă întreagă, de un om care nu a prea ocolit nici expoziţiile.

 *

Box, Ioşca şi Coso, "flancaţi" de angelicele Lucia Puşcaşu şi Angela Zarojan

Box, Ioşca şi Coso, „flancaţi” de angelicele Lucia Puşcaşu şi Angela Zarojan

*

Post Scriptum: Tiberiu Cosovan împlineşte, astăzi, 12 noiembrie 2013, 59 de ani. Să-i dea bunul Dumnezeu o viaţă la fel de luminoasă precum ziua de vineri, 9 noiembrie, a timpului său artistic!


Comments are closed