5.000 ani de muzică rock, 10 ani de Bucovina Rock Castle | Dragusanul.ro

5.000 ani de muzică rock, 10 ani de Bucovina Rock Castle

 

Toată lumea știe că muzica rock, specifică celei de-a doua jumătăți a secolului trecut, ar fi apărut prin anii 1950, având ca rădăcini rock and roll-ul, ritmurile de country și de blues și descătușările de imaginație specifice jazz-ului. Rock-ul în sine înseamnă o descătușare și o vibrație de protest împotriva dogmelor de orice natură (religioasă, socială, istorică etc.), exprimată în ritmicități primordiale și, de aceea, aparent sălbatice, deși nu sunt decât metafizice, adică menite să concretizeze o stare de armonia.

 

Fără îndoială că nici un creator al noului gen de muzică rock nu căuta o înrădăcinare în tradiții muzicale străvechi și nici nu e de presupus că denumire rock ar avea o ascendență spirituală conștientă, dar în natură nimic nu este întâmplător și, cu atât mai puțin, ciclicitatea. Indiferent de argumentele și de premeditările de care s-au folosit Bill Haley, Chuck Berry, Elvis Presley, Bo Diddley, Buddy Holly, Little Richard și așa mai departe, rock-ul contemporan înseamnă o noutate, care nu își conștientiza rădăcinile străvechi, pentru că, dacă le-ar fi deslușit, s-ar fi contrazis intențional. Numai că „muzica rock”[1] (Rockenmusik), adică „legile” (Rockengesetze) care se cântau, ca să nu se uite, după cum scria Aristotel, se cânta, la începuturile conștiente ale omenirii, în cadrul ceremoniilor totemice inițiatice din „peșteră” (Rockenstube), ceea ce înseamnă o vechime ciclică de peste 5.000 de ani.

 

Termenul rock (stâncă, semnificând peștera din munte, cu inițieri atribuite lui Platon, care nu are astfel de inițieri – înapoi, la Platon, domnilor!) a fost folosit, pentru prima dată, în 1898 – deci cu mai bine de 50 de ani înainte de apariția noii muzici rock, de către istoricul german al culturii Theodor Vernalcken, în Zeitschrift für österreichische Volkskunde (Jurnalul folclorului austriac), într-un studiu despre cântecele lunare ale străvechimii, care încă mai supraviețuiesc drept colinde (muntele luminii întărite – cea echinocțială de primăvară) sau calinde (nașterea luminii întărite – termen din care descind etimologic calendele romanilor).

 

Cântecele acelea străvechi (Rockenmusik), care se cântau în peștera inițiatică (Rockenstube), drept legi (Rockengesetze), au avut aceeași dezinvoltură spirituală, pe care îl are rock-ul de astăzi, inclusiv cel care se aude, în ciuda prigoanelor religioase, în șanțul de apărare al Cetății Sucevei (splendidă Rockenstube!), de zece ani, încoace. Nu este deloc o găselniță titlul de care m-am folosit, pentru că Bucovina Rock Castle va fi, și în ediția a X-a, din 2020, o armonioasă inter-determinare între Rockenmusik, Rockengesetze și Rockenstube, adică, așa cum zicea Pithagoras, muzica planetelor, pe care numai unii o pot auzi, ca să ne-o transmită tuturor, în nopțile cu adevărat sfinte și sărbătorești.

 

 

[1] Vernalcken, Theodor, Die Frau Holle in Österreich, în Zeitschrift für österreichische Volkskunde, Wien 1898, pp. 1 şi urm.


Comments are closed