1919, Paşcani: Primul festival folcloric românesc

*

Unui popor nu trebuie să-i dai pâine şi circ, ci să-l înghesui în arenă, îndemnându-l să se dea în stambă, să bată pingeaua şi să asude, ţopăind în ritmul muzicii, chiuind şi ţipând răguşit strigături, apoi mângâie-l pe creştet, arătându-te încântat de talentul lui artistic şi l-ai cucerit. Îţi linge mâinele, îţi dă şi singura vacă de lapte din gospodărie, pentru că poporul adoră să fie prostit de boieri. Aşa s-a întâmplat, după 1880, şi la Viena, şi în Ardeal, şi în Bucovina, aşa s-a întâmplat şi la începuturile ruinate ale României Mari, aşa se întâmplă şi astăzi. Cultura se face praf şi pulbere prin introducerea mulţimii în arena circului naţional, dar nu-i bai, poporul este mulţumit, pentru că i se tot dă ocazia de “a petrece româneşte”.

*

Nu există nici o diferenţă între grosolana “Marea serbare culturală de la Paşcani”, din 11-13 iulie 1919 şi “festivalurile” verzei, cepei, mititeilor, brânzei, cartofilor, gulaşului, mustului etc. din lung şi latul României de astăzi. Şi nu e vorba, în aceasta, de o fidelitate faţă de tradiţii, ci doar faţă de prostie. Care durează, e stâncă şi spulberă totul. Convingeţi-vă singuri că nu vorbesc vorbe:

*

*

Marea serbare culturală de la Paşcani

*

Instituţia Caselor Naţionale, cea mai pu­ternică întrupare a iniţiativei particulare, la noi, pentru ridicarea culturală şi materială a neamului, a afirmat, încă o dată mai mult, însemnătatea operei sale culturale, prin marile serbări de la Paşcani. Aceste serbări, care au avut loc în zilele de 12 şi 13 iulie, cu ocazia inaugurării Casei Naţionale din localitate, au luat ca­racterul marilor serbări naţionale, şi, prin ele, s-a afirmat puternic atât scopul şi rostul acestei instituţii, cât şi faptul că poporul nostru simte nevoia de a lua el însăşi parte la acţiunile de cultură şi înălţare a nea­mului, înlocuind, în parte, şi completând, în total, prin iniţiativa sa, ceea ce statul şi in­stituţiile sale oficiale nu pot face.

*

Instituţia Caselor Naţionale (echivalentul Direcţiei pentru case de cultură şi cămine culturale – n. n.), urmând să-şi afirme rostul său în fapte, iar nu prin vorbe, a invitat la aceste serbări delegaţiuni din Ardeal, Bucovina, Basarabia, din diferite re­giuni ale ţării precum şi reprezentanţi ai tuturor instituţiilor noastre culturale şi ai presei, pentru ca să se vadă, în mod practic, foloasele ce se pot trage pentru renaşterea culturală a neamului, prin această instituţiune. Au fost invitate şi delegaţiuni de la celelalte 9 case naţionale, precum şi din sa­tele unde a început activitatea culturală, după programul şi statutul acestei instituţiuni.

*

În ceea ce priveşte organizarea serbării, s-au luat măsuri din vreme, de către Cen­trala Caselor Naţionale, de către comitetul de conducere al Casei Naţionale din Paşcani şi comitetele de cetăţeni din localitate, al­cătuite special pentru reuşita serbării; deo­sebit s-a cerut concursul autorităţilor civile şi militare. Graţie tuturor acestor măsuri şi a concursului dat de autorităţi, dar, mai ales, graţie entuziasmului şi a încrederii ce au sătenii şi lucrătorii din Paşcani şi din îm­prejurimi în această instituţiune, serbarea s-a desfăşurat în cele mai perfecte condiţiuni, asistând, aci, peste sece mii de suflete, care au gustat, clipă cu clipă, din învăţăturile şi îndemnurile sădite în sufletul şi în mintea lor, cu ocaziunea acestei serbări culturale.

*

Iată, în trăsuri generale, modul cum s-a desfăşurat serbarea: Cu două zile înainte, târgul Paşcani luase o înfăţişare cu totul deosebită, Arcuri de triumf, de la gară, până la Casa Naţională, verdeaţă şi drapele împodobeau târgul, pre­tutindeni. Gara Paşcani era împodobită ca pentru cea mai mare sărbătoare naţională.

*

În noaptea de 10/11 şi 11/12 au sosit de­legaţii, din toate părţile, care au fost primiţi, în gară, de către cetăţeni, cu muzică, şi apoi conduşi, de domni şi domnişoare din comitetul de cartiruire, la locurile destinate. Fie­care vizitator primea bilete cu desluşiri asupra cartiruirii, asupra serbării şi asupra locului şi modului cum şi unde va lua masa. În ziua de 12, la ora 9, în pavilionul cen­tral al Casei Naţionale, în prezenţa a peste doua mii de oameni, s-a oficiat serviciul re­ligios, de către protoereul Roşescu, preoţii Florescu şi Opriş, răspunsurile fiind date de corul Atelierelor C. F. R. După terminarea serviciului religios, au rostit cuvântări protoereul Roşescu, în nu­mele Bisericii, învăţătorul Ţintilă, în numele Şcolii, colonelul Bacaloglu, în numele Mi­nisterului de Război, un sătean, Ion Obadă din Nisiporeni, în numele comunelor din Basarabia, revizorul Cristoveanu, din partea ardelenilor, Ermil Roteală, delegat din Făgăraş, un domn învăţător basarabean, Domnul Dragomir, în numele lucrătorilor C. F. R., doamna Ţintilă, în numele Femeilor Române, domnul Bogos, prefect de Chişinău, în numele tuturor delegaţilor, şi preotul Florescu, din parcea Casei Naţionale din localitate.

*

Fără sa fi fost dinainte aranjate cuvântă­rile şi persoanele, s-a remarcat, totuşi, uni­tatea de gândire şi de simţire, reieşind din aceste cuvântări comorile sufleteşti ale nea­mului şi dorinţa de muncă pentru a le pune în valoare, întărind naţiunea, în interesul binelui general al omenirii. În special, s-a putut vedea importanţa instituţiei Caselor Naţionale, în această muncă de înălţare a neamului, încrederea ce i se acordă şi speranţele ce se pun în ea. După cuvântări, a urmat vizitarea expo­ziţiei de cusături, ţesături şi diferite lucrări din regiunea Paşcanilor, precum şi expoziţia de vite, care s-a prezentat în foarte bune condiţii.

*

Între orele 1-3, deşi a fost repaus, pentru a-şi lua fiecare masa, la gazdă sau birturi, totuşi, afluenţa de săteni fiind foarte mare, au funcţionat, continuu, cinematograful şi sala de teatru ale Casei Naţionale, încăpătoare pentru o mie de persoane, iar în curtea Casei Naţionale, flăcăii, fetele şi copiii au în­tins hora şi diferite jocuri. La ora 3, în curtea Casei Naţionale, a avut loc distribuirea premiilor pentru să­tenii, sătencele, flăcăii, fetele şi copiii care s-au distins. În acest timp, afluenţa devenea din ce în ce mai mare, astfel că s-a putut aprecia până la zece mii de oameni. Premianţii au fost votaţi, cu 2-3 săptă­mâni înainte, de comitete speciale, iar elevii şi elevele, de către profesorii din fiecare din cele 7 sate, care au luat parte şi care au în­deplinit condiţiunile următoare: sătenilor care au boii cei mai bine îngrijiţi; sătenilor care au vaca cea mai bine în­grijită; sătenilor care au calul sau caii cei mai bine îngrijiţi; sătenilor care au terenul dimprejurul casei mai bine cultivat cu zarzavaturi, pomi fruc­tiferi, flori şi stupi; sătenilor care au curţile mai curate, au latrina şi au grajdul pentru vite bine îngri­jite şi au curtea bine împrejmuită; mamelor care au copiii, până la 2 ani, mai bine îngrijiţi; lucrătorului de la Ateliere care este mai econom; lucrătorului care este mai bine gospodărit în casă şi are copii; llăcăului şi fetei care poartă costuma naţional cel mai frumos; flăcăului şi fetei care ştiu mai multe cân­tece şi fapte naţionale; de asemenea, sol­daţii aflaţi în permisie; flăcăului şi fetei care joacă mai bine jo­curile naţionale; elevului care desenează mai bine; elevului care aleargă mai repede; elevului care sare mai sus; elevului care zvârle cu piatra mai departe; elevului care, la lupta dreaptă, trânteşte pe toţi din clasa lui; fetei care umblă mai curat; fetei care întreţine cărţile şi obiectele mai bine; fetei care cântă mai bine din gură; fetei care ştie mai multe ghicitori, veşti şi snoave; fetei care coase mai bine.

*

În total, s-au distribuit peste 2.000 de premii, a căror valoare a întrecut suma de 40.000 lei. Fiecare premiant a luat între 2-6 obiecte, alese după, ocupaţie şi etate. Notăm aci, în rezumat, felul  premiilor: cazmale, târnăcoape, fierăstraie, joagăre, arcane, topoare, barde, paturi, prelate, cămăşi, oale de fier smălţuite, sistare de lapte, cratiţe, căni, pahare, guri de ham, căpestre, lanţuri, şleauri, pânză, broşe, brăţări, ceasornice, cărţi, tablouri  ilustrate, creioane, tocuri, bricege, călimări, plumiere, foarfeci. O parte din premii au fost oferite de Marele Cartier, Ministerul de Război şi Casa Şcolilor, iar cea mare parte au fost cumpărate de Centrala Caselor Naţionale, din comerţ. Premiile au fost distribuite de către un comitet de doamne şi domnişoare din Paşcani. La fiecare premiant, muzica întona imnul premiar, publicul aplauda, iar premianţii erau mişcaţi până la lacrimi.

*

Într-un entuziasm de nedescris, a durat îm­părţirea premiilor aproape 2 ore şi jumătate. În tot acest timp, afluenţa de oameni creştea; iar cinematograful a funcţionat în sala de teatru, unde s-au perindat mii de oameni şi elevii de şcoală, pentru a vedea filmul „Isus Cristos”.

*

După distribuirea premiilor, s-a format „conductul puterii naţionale”, o coloană lungă de aproape 600 metri, având în cap că­lăreţi de prin sate, conduşi de învăţătorul Pescarul, delegaţii ardeleni, basarabeni şi diferiţi membri ai comitetului de organizare, şcolile, carul alegoric al muncii, lucrat de lucrătorii căilor ferate, carul tinereţii, făcut de delegaţii Casei Naţionale din Breaza, carul armatei, format de vânătorii de munte, carul agriculturii, format de satele dimprejur, diferite care cu săteni, delegaţiile celorlalte Case Naţionale; erau peste 8.000 de săteni. Din distanţă, în distanţă, erau trei muzici militare. Conductul, astfel format, a pornit de la Casa Naţională, a parcurs tot oraşul şi apoi a intrat în parcul prinţesei Moruzi pus la dispoziţie pentru această serbare. Deja ora 7-9 s-a lăsat timp liber pentru masă; iar la ora 9, seara, a început serbarea în parcul Moruzi, frumos decorat, luminat cu electricitate de către uzina Casei Naţio­nale, şi aranjat cu diferite chioşcuri, bufet, cinematograf, focuri de artificii, bătăi de confete, serpentine etc. Muzicile militare au cântat tot timpul, încingându-se continuu dansuri şi hore de înfrăţire între vizitatori. Într-o animaţie, care atinsese frumuseţea vi­sului, serbarea a durat până la ora 2, noaptea.

*

A doua zi, duminică, serbarea s-a început la ora 9, dimineaţa, în sala de teatru, prin producţii şcolare şi împărţire de premii la acei care s-au distins la acele producţii, precum şi la diferite sporturi. Serbarea a fost deschisă, printr-o frumoasă cuvântare, de domnul Mugur, delegat din partea Alteţei Sale Principele Carol şi din partea Ministerului Instrucţiunii Publice, şi din partea Casei Şcolilor. Toate şcolile din localitate, de băieţi şi fete, şi şcoala comunităţii israelite au executat diferite producţii, cu copiii, iar comitetul a dat premii de încurajare tuturor copiilor care s-au produs, deoarece se între­ceau care mai de care, aşa că nu mai era de ales. În acest timp, s-au mai ţinut cu­vântări, de domnul Marin Ştefănescu, profesor universitar, şi de domnişoara Dobroşinski, învăţă­toare din Basarabia, iar artistul Mărculescu, de la Teatrul Naţional, a recitat câteva bucăţi.

*

Corul Casei Naţionale din Breaza şi corul Atelierelor de la Căile Ferate din Paşcani au executat multe şi frumoase bucăţi. Condu­cătorilor acelor două coruri, precum şi conducătorului corului şcolar li s-au oferit câte un ceas, din partea Centralei Caselor Naţionale. De asemenea, s-a oferit câte un mic dar, costând într-un medalion şi lanţ de argint, celor 8 profesoare, care au prezentat elevele lor la aceste producţii.

*

Tot cu această ocaziune, s-au împărţit premii la 24 lucrători de la Căile Ferate, care au fost votaţi, încă dinainte, după normele ce s-au arătat mai sus, şi cărora nu li s-au putut distribui premiile, în ziua de 12, căci fuseseră ocupaţi cu organizarea conductului Puterii Naţionale. Atât la distribuirea acelor premii, cât şi la cadourile oferite învăţătorilor şi maiştrilor de coruri, s-a ţinut câte o mică cuvântare, de către domnul general Zadic, care era prezent la serbare. Deşi serbarea trebuia să se termine, în ziua de, 13 la ora dejunului, totuşi, entuziasmul crescând din ce în ce mai mult şi numărul sătenilor de prin împrejurimi fiind foarte mare, iar diferiţii invitaţi foarte sa­tisfăcuţi şi bucuroşi de acest început de re­naştere culturală a neamului, serbarea a con­tinuat şi după-amiază, în sunetul muzicilor şi într-un delirant entuziasm, s-au executat diferite jocuri şi sporturi, iar cinematograful a funcţionat continuu.

*

Seara, au fost cinematograf şi diferite pro­ducţii şi cuvântări. S-au distins artiştii Casianu şi copilul lor de 8 ani, în diferite pro­ducţii. Au ţinut cuvântări pline de învăţă­turi domnul învăţător Petrescu-Podari, directorul secţiei Caselor Naţionale de la Chişinău, domnul Dragoslav, scriitor popular; iar domnul avocat Spiridon, cetăţean din Paşcani, a vorbit în numele păşcănenilor, aducând mulţumiri Cen­tralei Caselor Naţionale şi domnului Colonel Manolescu, preşedintele Centralei Caselor Naţionale, pentru munca ce a depus, spre a face din serbarea de inaugurare a Casei Naţio­nale de la Paşcani o sărbătoare naţională, o sărbătoare a începutului renaşterii cultu­rale a neamului şi a intrării iniţiativei în acest rol cultural. Domnul Colonel Manolescu a încheiat cuvân­tările, aducând mulţumiri autorităţilor, cetă­ţenilor păşcăneni şi tuturor acelora care au contribuit la reuşita acestei serbări; iar apoi a adăogat că, după programul arătat la ser­barea de la Paşcani va lucra, de aci, înainte, şi crede că, după doi ani, adică în 1921, in­stituţia Caselor Naţionale, sigură de munca ei la periferie, va căuta să se încetăţe­nească în capitala ţării, printr-o mare ser­bare, care speră să devină sărbătoarea anuală a neamului, introdusă şi încălzită de popor, prin iniţiativa particulară, singura în măsură să producă oameni de nădejde şi caractere (Răsăritul, anul I, nr. 21 şi 22, 1 august 1919, pp. 17-20).