1919, Mihail Pricopie: Ostaşul | Dragusanul.ro

1919, Mihail Pricopie: Ostaşul

1919 Rasaritul 11

*

Din drum, abia de-i vezi mormântul mic,

Copacii tineri frunza-şi scuturară

Clădind deasupra lui un mic morman

Şi-o cruce joasă-abia răsare-un pic

Cu braţul scris: Ostaşul Gh. Ştefan

Mort pentru ţară.

*

Când ai plecat, era sfârşit de vară

Şi nu-ţi strânsesei rodul muncii tale,

Părinţi şi fraţi avan te lăcrimară,

Dar i-ai certat şi ţi-ai văzut de cale.

*

Cu grele lipsuri tu te-ai dus la luptă

Cu sufletul deschis ca şi-altădată…

Puterea duşmanului fuse ruptă

Şi faima lui prin tine-ntunecată,

*

Dar într-o zi de iarnă liniştită,

Când, stând la pândă fără nici o grijă,

Gândeai la satul tău şi la iubită,

Te-a nimerit în cap un colţ de schijă…

*

Vor trece ierni, la fel va bate vânt,

Copaci bătrâni vor cerne frunza iar

Mărind mormanu-n fiecare an

Şi crucea joasă va intra-n pământ,

Şi cine-l va mai şti pe Gh. Ştefan

Mort pentru ţară?

*

(Răsăritul, nr. 17-18, 15 mai / 1 iunie 1919, p. 12).


Comments are closed