1918: Tricolorul român în Bucovina
Pentru alfabetizarea buzinco-adomnicăi (II)
*
Generalul Petala, comandantul Corpului IV de Armată Română, care a intrat în Bucovina, a dat următorul ordin de zi:
*
„Ofiţeri şi soldaţi ai Corpului IV de armată! Se împlineşte un an de când, prăbuşindu-se împărăţia rusească, fraţii noştri basarabeni ne-au chemat la ei, spre a desăvârşi dezrobirea începută şi a închega unirea întreagă şi veşnică a două ţări surori. Astăzi, ursita neamului românesc, mergând spre împlinirea sa, ne cheamă pentru a doua oară. Bucovina, pământ scump românesc, smuls, de aproape două veacuri, din trupul Moldovei, îşi îndreaptă glasul către noi şi ne cere ajutorul armelor noastre, spre a o mântui de focul aprins din clipa în care victoria aliaţilor noştri a prăbuşit, pentru totdeauna împărăţia austro-ungară.
*
Regele nostru iubit şi cârmuitorii ţării au răspuns chemării lor frăţeşti şi v-au ales pe voi, ostaşi ai Corpului IV, spre a duce cuvântul de pace şi de unire pe ogorul românesc al Bucovinei. Ostaşi! În clipa în care, purtători ai unei solii atât de înalte şi de sfinte, veţi păşi în ţara care păstrează moaştele marelui Ştefan, să fiţi pătrunşi cu toţii de măreţia faptei, pe care o săvârşiţi! Să ştiţi că, de sub porţile Sucevei, vă privesc veacuri de jertfă şi de vitejie românească şi că pământul pe care îl veţi călca, astăzi, sub cutele steagului României Mari, cuprinde mormintele atâtor eroi, care au luptat şi au murit, pentru ca să se facă cu putinţă înfăptuirea visului, pe care voi îl împliniţi azi.
*
Însufleţiţi de această măreaţă amintire a trecutului, fiţi vrednici ostaşi de înaintaşii voştri, de acei mucenici care au presărat câmpia cu trupurile lor, pe calea însângerată către acelaşi ideal, care duce, de la Şelimbăr, la Mărăşeşti. Fiţi vrednici de clipele mari, pe care le trăiţi, şi aveţi neclintit în faţa ochilor voştri credinţa că numai păstrând, în toate împrejurările, o disciplină de fier şi fiind în tot timpul soldaţi ai cinstei, ai legalităţii şi ai ordinii în apărarea avutului şi onoarei locuitorilor, veţi răspunde cu adevărat înaltei chemări, pe care providenţa şi încrederea regelui v-au hărăzit-o vouă.
*
Cântând „Deşteaptă-te Române” şi înălţând către ceruri stindardul zdrenţuit în lupte, mergeţi, ostaşi ai Corpului IV, să cuceriţi sufletele fraţilor Bucovinei şi fiţi soldaţi ai înfrăţirii tuturor românilor.
*
Iaşi, 24 Octomvrie 1918. / N. Petala, comandantul Corpului IV de armată, general de divizie (Biserica şi Şcoala, XLII, nr. 47, 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, p. 4).
*
Zadik, citind proclamaţia, la Cernăuţi, în 11 noiembrie 1918
*
1918: Guvern naţional român peste Bucovina. După eliberarea, prin trupele române, s-a alcătuit în Bucovina un guvern românesc, sub prezidenţia domnului Dr. Iancu cavaler Flondor, care e, totodată, şi ministru de justiţie, în mod provizoriu. Dr. Sextil Puşcariu, cunoscutul scriitor, e ministru de externe, Dori Popovici (cel care, conform mărturiei lui Iorga, din 1914, ameninţa că, dacă vor intra românii, vreodată în Bucovina, el şi gospodarii lui câmpulungeni le va sparge capetele cu bâtele[1] – n. n.), ministru de interne, baronul Nicu Flondor, ministru de finanţe şi, provizoriu, ministru al apărării naţionale, George Sârbu (cel care tuna împotriva „dezertorilor austriaci” din Armata Română – n. n.), ministru de agricultură, Dr. Radu Sbiera, ministru de instrucţie publică, Dr. Hipolit Tarnavschi, ministrul cultelor, Dr. Vasile Marcu, ministrul ocrotirii sociale şi de alimentaţie, Dr. Max Hackman, ministru de comerţ şi industrie, Dr. Aurel Zurkan, ministru de lucrări publice, Dr. Gheorghian, ministrul sănătăţii publice. Consiliul naţional român este stăpân peste întreagă Bucovina. Comandantul jandarmeriei austriace, generalul Fischer (ulterior, va fi eliberat cu onoruri militare de către tovarăşul său de contrabandă pentru armata austriacă din Bucovina, Ionel Brătianu – n. n.), a fost transportat la Iaşi (Biserica şi Şcoala, XLII, nr. 47, 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, p. 4).
*
*
[1] 1914, 14 decembrie: „Noul şi neexperimentatul moştenitor al Coroanei habsburgice a vizitat Bucovina… „Naţionalistul” Dori Popovici, întors din Bucureşti, unde l-a chemat dorul de noi, a ars tămâia cea mai curată în căţuia de aur a guriţei sale, şi arhiducele a găsit că miroase bine. Chestie de nas! Va să zică, de acum să ne luăm orice gând din partea aceea. Nu ne vor „gospodarii” de la Câmpulung şi nici dl Dori Popovici… Dar se poate să intrăm. Atunci dau sigur următorul lucru: Părintele Repta n-o să binecuvânteze pe feciorii în uniforma României libere. Dar cel dintâi discurs o să-l ţină dl Dori Popovici, iar cele dintâi aclamaţii au să vină de la „gospodari”. Şi mai garantez un lucru: că o să le primim şi o să le răsplătim” – în Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, pp. 124, 125.