1918: Marea adunare naţională de la Alba Iulia
*
Proclamarea unităţii naţionale. Un neam, o ţară.
*
În ziua memorabilă din 18 Noemvrie (1 Decemvrie ) împlinitu-s-a şi al treilea act din opera mântuirii neamului românesc. După unirea Basarabiei, ruptă de la sânul mamei sale de nesaţiul imperialismului ţarist, şi a ţării mândre a fagilor, smulsă din frumoasa grădină a lui Ştefan cel Mare prin perfidia austriacă, era prea firesc ca şi partea robită de secole a corpului naţional din Transilvania, Ungaria şi Banat să urmeze legea firii şi, în marea sa adunare naţională, din sfânta cetate a gloriei şi a patimilor sale, să proclame unirea sa cu patria mamă.
*
Idealul naţiunii române de pretutindeni s-a desăvârşit. Sculaţi-vă voi cei din morminte la glasul trâmbiţelor învierii noastre! Săltaţi cei întristaţi de veacuri, căci iată, lacrămile voastre de durere s-au prefăcut în şiroaie de bucurie! Veseliţi-vă şi bucuraţi-vă, împreună cu noi, cei goniţi de oarba tiranie pentru dreptate şi adevăr, în acest ceas de învingere a dreptăţii eterne dumnezeieşti!
*
Liberaţi de cătuşele robiei milenare, cu smerenie ne închinăm providenţei dumnezeieşti, pentru că ne-a hărăzit a ajunge praznicul mare şi luminat, care, în momentele sale principale, s-a serbat în următorul chip:
*
Ajunul. Cei ce au avut rara fericire a petrece înălţătoarea zi de 18 Noemvrie (1 Decemvrie), între zidurile istorice ale cetăţii lui Mihai Viteazul, au cules impresiuni, care nu se mai pot uita. O sută de mii de oameni, adunaţi din toate ţinuturile locuite de români, într-un glas şi într-o simţire spus-au lumii întregi voinţa sa nestrămutată de a trăi într-un singur stat naţional cu fraţii săi din România, Basarabia şi Bucovina.
*
Între atâţia farisei de ieri, de ce nu ar fi loc şi pentru un buzincurist de astăzi?
Imensa afluenţă a lumii româneşti s-a început de joi. Vineri, la orele 5 d. a., sosesc P. S. Lor: Ioan I. Papp, Dr. Miron Cristea şi membrii Consiliului Naţional Central, în frunte cu dl Dr. Ştefan C. Pop. La gară aşteaptă, într-o ţinută mândră, compania de onoare a locotenentului Ovid Grita, comanda Legiunii naţionale române din Alba Iulia. Când intră trenul în gară, compania locotenentului Grita face onor la dreapta. Glasul biruitor al goarnei se amestecă cu puternicele acorduri ale imnului naţional, cântat de elevii institutului nostru teologic, care, cu însufleţire, sub stindard naţional, cu culorile aranjate orizontal, veniră la marea adunare.
*
După salutul Consiliului naţional din loc, prin graiul protopopului Vasilie Urzica şi răspunsul dlui Dr. Ştefan C. Pop, lumea trece la biroul de încartiruire, care se îngrijeşte de aşezarea în locuinţe din oraş şi cetate. Cu trenul dinspre Teiuş, sosesc prelaţii bisericii unite: P. S. L. Dr. Demetriu Radu, Dr. Traian Frenţiu, Dr. Iuliu Hossu şi vicarul Dr. Vasilie Suciu. Sâmbătă sosesc delegaţii din părţile sibiene, în frunte cu I. P. C. Sa păr. vicar arhiepiscopesc Dr. Eusediu Roşca. Trenurile tixite din toate părtile aduc mii şi mii de oameni. Mulţi vin pe jos şi cu trăsuri.
*
Pretutindeni, cântece şi jocuri, ovaţii şi scene de înfrăţire, ordine şi disciplină, care ar putea servi spre lauda şi a celor mai civilizate neamuri. Mulţămită admirabilei organizări şi a muncii gigantice, ce a prestat-o locotenentul Grita, în calitate de şef al poliţiei, nici un incident neplăcut n-a conturbat şi profanat evlavia şi măreţia serbării.
*
Praznicul. Conform programului stabilit, marea adunare s-a început cu serviciul divin, săvârşit în bisericile protopopeşti ale ambelor confesiuni române din loc. În biserica ortodoxă, a servit P. S. Sa părintele nostru episcop Ioan, asistat de P. C. Sa păr. vicar episcopesc Roman Ciorogariu, protopresbiterii Ioan Teculescu, Dr. Stroia, Procopiu Givulescu, Mihaiu Lucuţa şi Ghidiu şi diaconul Ioan Ciora.
*
Răspunsurile liturgice le execută corul legiunii din Sibiu, condus de dl Timoteiu Popovici. Fiori sfinţi şi lacrimi de bucurie au umplut ochii tuturor celor ce au asistat la acest serviciu înălţător. În loc de priceasnă, s-a cântat „Marşul legionarilor români”, iar la sfârşit, toţi credincioşii intonează „Deşteaptă-Te Române”. La cuvintele: „Murim mai bine-n luptă”, în semn de jurământ, toţi îşi ridică mâna dreaptă. Lacrămi curgeau şi din ochii P. S. Sale, când făcu otpustul întregit cu cuvintele „…Şi-a dat viaţă naţională şi neamului românesc”.
*
Terminat fiind serviciul dumnezeiesc, la orele 10, se începu marea adunare, în sala casinei militare din cetate, tixită de mulţimea delegaţilor din toate părţile şi decorată cu steagurile popoarelor eliberatoare şi a celor ce au avut soartă comună cu noi. Când intră în sală membrii Consiliului naţional, se fac ovaţii furtunoase. Între ovaţii nesfârşite îşi fac intrarea în sală şi urcă podiumul şi arhiereii ambelor confesiuni. Tot astfel, şi ofiţerii români şi reprezentanţii fraţilor din Basarabia şi Bucovina. Viu aclamat e şi generalul român dl Leonte, care ia loc lângă masa ziariştilor.
*
Adunarea o deschide dl Ştefan C. Pop, prin un discurs însufleţit, după terminarea căruia numeşte de notari ad-hoc pe domnii Dr. Laurenţiu Oanea, Dr. Sever Miclea, iar de raportor al comisiunii de verificare, pe Dr. Ion Suciu. După raportul dlui Dr. Ioan Suciu, fiind de faţă 1.228 de delegaţi, preşedintele Dr. Şt. C. Pop declară Adunarea Naţională capabilă de a aduce hotărâri decisive.
*
Constituirea se face, între vii aclamări, astfel: Preşedinţi: Gheorghe Pop de Băseşti şi episcopii Ioan I. Papp şi Dr. Demetriu Radu; vicepreşedinţi: Dr. Mihali, Dr. Ştefan Pop şi Ion Flueraş; notari: Dr. Al. Fodor, Dr. Sever Miclea, Dr. C. Brediceanu, Dr. Silviu Dragomir, Dr. L. Oanea, Iosif Ciser, Dr. Ionel Pop şi Dr. Gh. Crişan.
*
După cuvântul de deschidere al prezidentului Gheorghe Pop de Băseşti, se dă cuvânt dlui Vasilie Goldiş (discurs demagogic, în totală antiteză cu „Actul de fidelitate” din 1916, aşa că nu o să-l reproduc – n. n.).
*
Proclamarea României Mari. Vorbirea P. S. Sale păr. nostru episcop Ioan. Pe câmpul lui Horea. (Urmare.)
*
Când dl Vasile Goldiş, terminând citirea proiectului de rezoluţiune exclamă: „Trăiască România Mare!”, întreaga sală, într-un elan de nespusă însufleţire, izbucneşte în ovaţii şi aplauze frenetice. Arhiereii şi întreg Marele Sfat se ridică de pe scaune. Idealul naţional se înfăptui şi pământul sfânt al mândrei noastre împărăţii e udat de lacrămile bucuriei şi ale emoţiunii. Momentul istoric nu se poate descrie.
*
După expozeul istoric al dlui Goldiş, ia cuvântul înţeleptul neamului, dl Dr. Iuliu Maniu. Îşi începe vorbirea după urale şi ovaţii zgomotoase. Motivează hotărârile din proiectul de rezoluţie cu o logică, claritate şi uşurinţă proprie tuturor manifestaţiunilor din viaţa publică a fruntaşului care întruneşte în persoana sa simpatică dragostea şi încrederea întregului neam românesc.
*
În numele partidului social-democrat român, vorbeşte dl I. Jumanca. Discursul însufleţit şi cuminte a fost mereu subliniat de aplauze. Când rosti cuvintele: „Astăzi venim şi noi aici, adevăraţii reprezentanţi ai muncitorimii româneşti din Ungaria, Transilvania şi Banat, să declarăm, în faţa preacinstitei adunări, în faţa internaţionalei socialiştilor, în faţa întregii lumi, că vrem unirea tuturor românilor. Noi vrem şi suntem gata a lupta, cu toate mijloacele, pentru înfăptuirea şi apărarea unirii”, un uragan de aplanare (??? – n. n.) răsplăti hotărârea demnă şi bărbătească a muncitorimii române, care, în faţa tuturor intrigilor, s-a ştiut înălţa la priceperea imperativului vremurilor şi încălzi de idealul sfânt al întreg neamului românesc.
*
După ce, la somarea prezidentului, nimenea nu mai ia cuvântul, iubitul nostru Badea Gheorghe enunţă proiectul de rezoluţiune, primit cu unanimitate. Tot cu unanimitate se primeşte, la propunerea dlui Dr. A. Vaida, şi lista Marelui Sfat Naţional. Ia, apoi, cuvântul P. S. Sa Episcopul Dr. Demetriu Radu şi propune ca Adunarea Naţională să voteze mulţămită Consiliului Naţional Român, care şi-a depus mandatul, precum şi bărbaţilor care, cu zel şi devotament, ne-au pregătit acest praznic mare. Roagă, apoi, pe arhierei să binecuvânteze lucrările Adunării Naţionale (P. SS. LL. se ridică de pe scaune şi binecuvântă).
*
Măreaţa adunare o încheie seniorul episcopatului român şi locţiitor de mitropolit P. S. Să părintele nostru episcop Ioan prin următorul discurs (nu-l reproduc, datorită deselor atitudini antiromâneşti, pe care le-a manifestat chiar şi în „pastorale” acest ierarh oportunist; în fond, şi ca antiromân, şi ca filoromân, exprimările lui înseamnă o vâscoasă minciună – n. n.).
*
Erau aproape 2 ore, când acordurile puternice ale imnului naţional acoperiră ca nişte valuri ale mării tulburate de suflarea unui vifor neobişnuit ultimele cuvinte din frumoasa vorbire de încheiere a P. S. Sale. Şedinţa constituantei se termină şi lumea imensă porni pe câmpul lui Horia, unde evanghelia praznicului se vesti tuturor marginilor pământului, prin P. S. Lor episcopii Dr. M. Cristea şi Dr. Iuliu Hossu, şi alţi oratori. Frumos şi măreţ a fost praznicul învierii noastre şi demn de a fi serbat din neam în neam!” (Biserica şi Şcoala, XLII, nr. 48 şi 49, 25 noiembrie / 8 decembrie 1918 şi, respectiv, 2/15 decembrie 1918, p. 1).
*
Bietul de mine, care credeam că doar manifestările… unioniste de la Cernăuţi au fost penibile…