1915, în presa bucovineană (I)

Atacul infanteriei austriece asupa pozițiilor rusești – Gazeta Ilustrată din 28 martie

*

Din vara anului 1915, șirurile de morți încep să se ivească aidoma unor năluciri duioase, spulberând așteptări, disimulate sub „manifestări patriotice”, precum cea de miercuri, 23 iunie 1915, din Suceava, când, în cinstea cuceririi Lembergului, școlile au fost închise, iar „tineretul a ieșit în conduct festiv, până înaintea Palatului Administrativ, unde directorul Liceului greco-ortodox, dl Constantin Procopovici și consilierul aceluiași institut, Dr. Orest Tarangul, nobil de Valea Uței, au ținut alocuțiuni înflăcărate, la care a răspuns prefectul districtului, Dr. R. Korn. În seara aceeleiași zile, s-a aranjat, din partea cetățenimei, un frumos conduct de torțe, condus de noul girant al afacerilor orășenești, dl consilier guvernial i. r. Visarion Gribovschi”. Joi, 24 iunie, alte manifestații patriotice, la Liceul de copile din Suceava, iar la această „înălțătoare serbare școlară, conducătorul acestui institut, dl deputat Dr. Euseb Popovici a desfășurat, în fața elevelor liceului și a corpului didactic, adunați în umbroasa curte a edificiului, însemnătatea acestui eveniment, care reprezintă punctul de culminație în victorioasa ofensivă a armatelor aliate austro-ungare”. Din 22 iunie, reprezentanța comunală a Sucevei fusese dizolvată de către Guvernul provincial. În scaunul lui Franz Ritter Des Loges, care fusese primar al Sucevei vreme de 23 de ani, urcase, mai întâi, Dr. Ion Luția, care a murit după doar două luni, treburile comunale fiind preluate de inginerul Leo de Fuchs și de consilierul Epaminonda Voronca. „Pe timpul ocupației rusești, din 2 ianuarie, până în 5 faur, consilierul Epaminonda Voronca a întrunit, în persoana sa, întreaga autoritate administrativă, judiciară și polițienească pentru întreg orașul și districtul” (Viața Nouă, IV, nr. 156, 27 iunie 1915, p. 4). Între timp, adică în 10 iunie, „a fost promovat, în aula Universității din Viena, dl Calistrat Șotropa, profesor la Liceul din Rădăuți, în doctor în filosofie”, iar „Directorul Căilor Ferate Române, dl Cottescu, a vestit Centrala că trenuri special încărcate cu porumb vor intra în gara Burdujeni, în răstimpurile hotărâte, iar Președintele Țării, contele Meran, a pus la dispoziția Centralei, zilnic, 10 vagoane, pentru îngrijirea transportului”. Contrabanda guvernului Ionel Brăteanu continua cu folos, iar deputatul George Sârbu, slujitor al altarului, de profesie, se năpustea cu cădelnița austriacismului asupra refugiaților bucovineni din România, care, în fond, duceau o politică națională unionistă. După război, nu cei care au sângerat pentru Întregirea Neamului aveau să se bucure de onoruri, ci antiunionistul George Sârbu, căruia i se va da pe mână Fondul Religionar. Dovadă că niciodată nu e bine să mori pentru patrie, ci doar să te folosi de ea pentru a trăi ca în rai.

*

Cazacul ia prizonier un austriac – Gazeta Ilustrată din 14 martie

*

Măsluiri eroice și, în spatele lor, șirurile de morți, de răniți și de prizonieri la ruși, care încep să se ivească pe cerul Bucovinei aidoma unor năluciri duioase, spulberând așteptări. Textele sunt seci, de o insensibilitate contabilă.

Sergentul de miliție teritorială Nicolae Badragan, din Molodia, prizonier.

Sergentul de finanțe, adică vameșul Titus Bancescul, din Noua Suliță, rănit.

Rezervistul George Iftode, din Molodia, mort.

Glotașul George Ieremița, din Cuciurmare, rănit.

Glotașul Grigorie Cuțac, din Țureni, mort.

Glotașul Dumitru Moros, din Molodia, rănit.

Glotașul Ion Penteleiciuc, din Voloca, mort.

Glotașul Ion Sarafincean, din Molodia, prizonier.

Glotașul Vasile Beuce, din Mihalcea, prizonier.

Sergentul Toader Morar, din Boian, mort.

Infanteristul Dumitru Hrișcă, din Voitinel, mort.

Infanteristul Toader Crăciun, din Voitinel, rănit.

Infanteristul Ion Doboș, din Regimentul 30, rănit.

Cavaleristul Leontie Ursulean, din Regimentul de Dragoni 9, rănit.

Glotașii, pentru că nu purtau uniforme, aveau să fie spânzurați de ruși. Unora dintre luptători nu li se cunoștea obârșia, actele rătăcindu-se, în vremuri grele de război, dar nu-i bai, Suceava organiza conducte cu flori și torțe, vibra de discusuri patriotice, iar popa antionist George Sârbu avea să primească pleașcă pe mână, din partea României Mari, Fondul Religionar.

Cavaleristul Nicolae Vranău, din Regimentul de Dragoni 9, rănit.

Vânătorul Anton Hatiuc, de la Compania 9, mort.

Vânătorul Anton Cozorici, de la Compania 9, mort.

Cavaleristul Andrei Palamar, de la Regimentul 4 de Ulani, rănit.

Infanteristul Ilie Begei, de la Regimentul 41, rănit.

Infanteristul Vasile Cămmilar, din Poieni, , de la Regimentul 41, rănit.

Infanteristul Pavel Ciuhan, din Bălăceana, , de la Regimentul 41, rănit.

Infanteristul Amfilochie Caziuc, din Mitocu Dragomirnei, de la Regimentul 41, rănit.

Infanteristul Vasile Coymei, de la Regimentul 41, rănit.

Infanteristul Ioan Lăcătuș, de la Regimentul 41, rănit.

La Suceava, directorul Liceului de fetițe, udeșteanul Euseb Popovici, se specializa în discursuri patriotice. În curând, patriotismului său austriac va fi întregit cu patriotism rusesc, apoi românesc, apoi iarăși austriac și, în final, pe deplin românesc. Specific tradițional sucevean.

Infanteristul Chirilă Penteliuc, de la Regimentul 41, rănit.

Infanteristul Trifon Sasul, de la Regimentul 41, rănit.

Infanteristul Dumitru Curiș, de la Regimentul 20, rănit.

Infanteristul Vasile Palamarciuc, de la Regimentul 20, rănit.

Glotașul Teodor Ceuca, din Franzental, rănit.

Rezervistul Dumitru Andrișan, din Frătăuții Noi, de la Regimentul 22, rănit.

Corporalul Nazarie Arseni, din Mihalcea, de la Regimentul 22, rănit.

Rezervistul George Avram, din Brăiești, de la Regimentul 22, rănit.

Rezervistul George Balahura, din Vatra Moldoviței, de la Regimentul 22, rănit.

Rezervistul Ion Barta, din Iaslovăț, de la Regimentul 22, rănit.

*

Gazeta Ilustrată din 14 martie 1915

*

La Cernăuți, oraș aflat, iarăși, sub administrație austriacă, „ocupațiunea de predilecție a populațiunii este de a privi zborul aeroplanelor, care se ivesc aproape zilnic în raza orașului. Grandioasă este înfățișarea unui biplan german, cu corpul său galben, cu ferești ca la un cupeu de vagon și cu aripile în culorile germane, roș-galben-negru” (Viața Nouă, IV, nr. 157 din 8 iulie n. 1915).