1912, în chestia școlii particulare din Breaza

Primarul din Breaza, Gioco Valach – din Colecția poetului și istoricului Vasile Ursachi

„De la munte. În 15 august 1912 a vizitat comuna Breaza, cu ocazia unei excursii la Sulița, Lucina și Cârlibaba, harnicul luptător al cauzei naționale din comunele mixte, prof. dr. Iancu cav. de Cuparencu. Răspândindu-se vestea în sat, despre sosirea dumisale, s-au adunat mulți gospodari, care l-au încunjurat și i-au cerut sfatul său în chestia școlii particulare din Breaza. Cu mare dragoste și însuflețire le-a vorbit poporenilor dr. Cuparencu despre școlile particulare, înființate în părțile Prutului, și despre trezirea mazililor și răzeșilor la viață națională. I-a îndemnat pe oamenii din Breaza să nu-și uite limba și legea străbună (populația satului era formată, în treimi egale, de români, ucraineni și huțuli – n. n.), să trimită toți copiii lor numai la școala românească particulară și să curățească munții românești de omida ucraină. A promis tot sprijinul său pentru școală și a remarcat activitatea rodnică națională a neobositului luptător Dionisie cav. de Bejan, care a contribuit mult la înființarea școlii din Breaza. Au mai vorbit domnii Gribovschi, Burduhos, Ghebiuc și Țăran, mulțămind doctorului Cuparencu pentru frumoasele cuvinte și rugându-l să mai vină, cândva, prin Breaza, dimpreună cu consilierul Bejan și să țină o adunare mare.

Satul Breaza, în 1880

La propunerea domnului paroh Gribovschi, s-a trimis o telegramă de aderență și mulțămită domnului Bejan. Cu prilejul acesta, am constatat că dl Gribovschi se interesează mult de școala românească și punem nădejde în străduințele Sfinței Sale (în vremea acestui paroh a apărut, la Breaza, afirmația conform căreia „cea mai frumoasă și adevărată biserică este umbra unui copac” – n. n.). Țin de datoria mea să relevez că dl Gribovschi, ca un adevărat păstor sufletesc, se interesează de toate nevoile țăranilor și astfel a dat de boala ce roade la dezvoltarea stării economice a parohienilor săi. Mulți dintre săteni încăpuseră în ghearele cămătarilor și cât pe ce erau să fie vândute la dobă, înainte cu câțiva ani, gospodăriile celor mai cuprinși munteni. Părintele Gribovschi a dat de urma cămătarilor, a cules cu multă osteneală dovezile necesare și, denunțând pe fruntașii cămătăritului înaintea tribunalului, aceștia au căpătat pedeapsa cuvenită, înfundând pușcăriile, iar sătenii sărmani au răsuflat mai ușor, scăpând de prăpastie, cu averile lor. Părintele Gribovschi și-a câștigat merite nepieritoare cu combaterea cămătarilor și acuma sprijinește năzuințele culturale și naționale ale țăranilor din Breaza și împrejurime. / Munteanul” (Gazeta Mazililor și Răzeșilor bucovineni, Anul II, Nr. 8 și 9, Cernăuți 10 septembrie 1912, p. 135).