1910: Mişcarea cooperativă la Românii din Bucovina | Dragusanul.ro

1910: Mişcarea cooperativă la Românii din Bucovina

1910 Miscarea cooperativa

*

Raportul dlui prof. George Tofan, membru în direcţiunea

Centralei însoţirilor economice române din Bucovina,

prezentat, în limba germană, Congresului internaţional cooperativ,

de la 3 Septemvrie a. c. în Hamburg.

*

George Tofan

George Tofan

Bucovina, provincia etică a ţărilor austriece, între Rusia, România şi Ungaria, prezintă, din punct de vedere naţional, un amestec particular de popoare. În sudul şi mijlocul ţării, locuiesc Românii, poporul autohton al acestei provincii, ce a aparţinut, odinioară, Moldovei; în nord şi, amestecaţi cu Românii, sunt Rutenii; afară de aceştia, mai sunt, în ţară, Germani, Poloni, Maghiari şi, mai ales în oraşe, foarte mulţi ovrei (a şaptea parte a populaţiei totale), care formează, în unele oraşe, majoritatea relativă.

*

Până acum vreo 12 ani, n-a existat, în Bucovina, nici măcar umbra unei mişcări cooperative. Întreg comerţul şi traficul, precum şi mijlocirea creditului se aflau, în preponderanţă, în mâinile ovreilor, care considerau toate afacerile ca nişte privilegii ale lor, cu ajutorul cărora s-au îmbogăţit, ducând, totodată, poporaţia rurală la ruină.

Ar fi prematur a vorbi, deja de pe acum, despre o istorie a mişcării cooperative în Bucovina. Aceasta datează abia de pe la sfârşitul anilor ’90, încât nu poate aparţinea încă istoriei. În expunerile următoare, voim să schiţăm, numai pe scurt, dezvoltarea treptată a mişcării cooperative din Bucovina şi anume numai Ia Românii bucovineni, lăsând în grija reprezentanţilor celorlalte centrale, a centralelor însoţirilor economice germane şi rutene, să-şi prezinte separat rapoartele asupra însoţirilor lor.

*

Organizaţia cooperativă şi-a luat începutul, la Românii bucovineni, cu înfiinţarea însoţirilor de credit sistem Raiffeisen, a cărora scop principal a fost eliberarea poporului ţăran din mâinile uzurarilor, în a cărora stăpânire a ajuns. Primele casse raiffeiseniene, şase la număr, se înfiinţează, la Românii bucovineni, abia în anul 1898, va să zică într-un timp când, în ţările vestice, mişcarea cooperativă luase deja mare avânt şi avea deja o organizaţie puternică. Ele au avut a lupta, îndată, Ia început, cu mari greutăţi, având a învinge nu numai neîncrederea poporaţiei rurale, ci şi a cercurilor conducătoare. Nu mai puţin au avut să lupte cu contra-agitaţia înscenată de uzurarii şi băncile uzurare, ameninţate în existenţa lor. Din motivul acesta, mişcarea a reclamat multe jertfe şi a putut înainta numai încet.

*

O cauză pentru care cassele raiffeiseniene n-au putut da rezultate mai de seamă a fost şi lipsa capitalului de operaţie, şi a unei legături durabile cu un institut mai mare. O eră nouă pentru mişcarea cooperativă română din Bucovina a început abia după ce a luat fiinţă ideea unui institut central al cooperativelor române.

Acest institut, „Centrala însoţirilor economice române din Bucovina”, s-a înfiinţat în Martie 1903 şi şi-a început activitatea la 1 Iunie 1903. Scopul ei este, conform structurii particulare locale sociale şi economice a ţării, în prima linie a organiza, în mod unitar, însoţirile economice române, din comunele rurale, şi a le procură credit ieftin. Dar nici această centrală nu a împlinit, la început, aşteptările legate de ea, lipsindu-i o conducere energică şi conştientă.

*

Întreaga povară a primei organizări a purtat-o un singur om, Grigore Filimon, care, deşi ne-specialist în materie, s-a dedicat, cu trup şi suflet, organizării mişcării cooperative, şi al lui este, în prima linie, meritul că cassele raiffeiseniene s-au putut peste tot menţine, în acele vremuri agitate, din punct de vedere politic. O nouă eră a început, pentru mişcarea cooperativă română din Bucovina, cu ajungerea deputatului, din parlamentul central, Dr. Florea Lupu, în scaunul prezidial al Centralei, întâmplată la 28 Mai 1905.

Sub conducerea probată a acestui bărbat, primul specialist la cârma Centralei, institutul a început a înflori. Prima grijă a nou alesei direcţiuni a fost de a regula creditul însoţirilor. A iniţiat legături de afaceri cu institute mari financiare din Vest, procurând casselor raiffeiseniene credite însemnate şi deşteptând, prin măsura aceasta, băncile populare române la o nouă viaţă. Deja, în anul 1908, circulaţia totală s-a cifrat cu K 32.034.428, care, apoi, în 1909, s-a urcat la K 93.709.131. Centrala însoţirilor nu s-a restrâns, însă, numai la organizarea casselor raiffeiseniene, ci, după regularea creditului cooperativelor, s-a năzuit a îmbunătăţi situaţia economică a poporului ţăran. Spre scopul acesta, s-a înfiinţat, în sinul centralei, o secţie agricolă proprie, a căreia menire principală a fost de a exclude comerţul mijlocitor şi a aduce pe producători în legătură directă cu consumatorii.

În direcţia aceasta, s-a lucrat cu succes bun, mai ales pe următoarele terenuri:

*

1. Până acum câţiva ani, era în uz că comercianţii cumpărau, de la ţărani, cu preturi de batjocură, productele, pentru a le furniza, apoi, cu preţ bun, la magazinele militare de aprovizionare. Prin aceasta, producătorii erau simţitor păgubiţi. Cu ajutorul secţiei agricole a Centralei, s-a organizat vânzarea directă a singuraticelor producte, din partea producătorilor, la magazinele militare de aprovizionare. Încercările de la început au dat rezultate strălucite, încât furnizările pentru armată se fac, acum, aproape excluziv direct din partea producătorilor.

*

2. Pentru a combate uzura cu cerealele, Centrala a cumpărat o moară cu vapori, cu preţul de K 134.000, pentru ca aceasta să cumpere productele de la producători, să le macine, în regie proprie, şi apoi să vândă făina, cu preţ moderat, la ţărani.

*

3. Pentru a combate uzura cu vitele şi, în parte, a micşora scumpetea alimentelor, Centrala a participat, în mod activ, la fondarea unei centrale pentru vite, în Viena, şi a înfiinţat cooperative speciale, care se ocupă excluziv cu transportul vitelor, direct în piaţa de vite. Rezultatele de până acum sunt foarte satisfăcătoare şi, deşi întreagă acţiunea se află încă în stadiul începutului, totuşi promite un viitor strălucit.

*

4. Este cunoscută lipsa de pământ în Bucovina. Pentru a micşora, măcar în parte, acest rău, s-au înfiinţat cooperative de arendare, care iau în arendă moşii de ale fondului religionar gr.-or. din Bucovina, dând astfel ţăranilor posibilitatea de a cultivă, fie şi parcele mai mici de pământ. Până în prezent, există în Bucovina 5 astfel de cooperative de arendare româneşti, care s-au validat foarte bine şi şi-au ajuns pe deplin scopul.

*

5. Dar pentru a delătura, în mod durabil, lipsa de pământ, au trebuit parcelate complexe mai mari de pământ la ţărani. Spre scopul acesta, Centrala a dat ţăranilor întreg sprijinul său, parte direct, parte indirect. Indirect, prin aceea că, la parcelarea a trei moşii, a acordat ţăranilor, prin cassele raiffeiseniene, împrumuturi însemnate. Direct, prin cumpărarea a două moşii, şi anume Pătrăuţi, cu 3.400 jugăre, cu preţul de K 1.560.000, şi Miiişăuţi, cu 315 jugăre, cu preţul de K 214.000. Moşiile acestea se vând, acum, parcelate şi cu preţuri moderate, la ţărani şi anume plăteşte cumpărătorul a treia parte a preţului de cumpărare, iar restul, în 10 rate, cu 6 % interese (dobândă – n. n.), parte la cassa raiffeiseniană locală, parte la Centrală. Aceasta a înfiinţat, pentru combaterea uzurii, cu mijloacele alimentare şi câteva cooperative de cumpărare şi vânzare. Acestea îşi acuiră capitalul de operaţie pe calea casselor raiffeiseniene, astfel că ele nu aparţin direct centralei noastre, ci numai prin mijlocirea casselor raiffeiseniene.

*

6. Bucovina are păduri foarte extinse, cu un areal de circa 450.000 hectare, care partea cea mai mare formează proprietatea fondului religionar gr.-or. din Bucovina, o instituţie creată pentru administrarea bunurilor aparţinătoare odinioară mănăstirilor româneşti şi confiscate de împăratul Iosif II. Exploatarea acestor păduri s-a aflat, până acum, aproape excluziv în mâni particulare, de regulă, evrei, care s-au îmbogăţit, pe socoteala fondului religionar şi a lucrătorilor. La aceste extinse exploatări de lemne sunt ocupaţi multe mii de lucrători, care au fost exploataţi, prea adeseori, fără nici un scrupul, plătindu-li-se simbria, în loc de bani, de regulă în mijloace alimentare şi alte mărfuri, de cele mai multe ori, în băuturi spirtoase şi alte asemenea. Pentru delăturarea acestor rele, s-au înfiinţat cooperative speciale pentru exploatări de păduri, care au luat în arendă, pe calea ofertelor pe mai mulţi ani, cele mai multe păduri ale fondului religionar, în scop de a Ie exploata. Cooperativele acestea s-au bucurat de întreg sprijinul Centralei. Înfiinţarea lor a provocat o schimbare radicală a relaţiilor de câştig la muncitori. Anume, aceştia primesc, acum, o simbrie omenească, care li se plăteşte în bani gata şi nimic nu poate caracteriza mai bine această schimbare spre bine, decât faptul că, în circumscripţia unei singure judecătorii, procesele provenite din neînţelegeri între patroni şi lucrători, din cauza simbriei, s-au redus, într-un an, în 1909, cu circa 2.000.

*

7. Pentru a veni în ajutorul singuraticelor cooperative, la oferte etc., s-a înfiinţat o secţie specială, pentru vadii şi cauţiuni.

*

8. Afară de cooperativele amintite, Centrala a mai înfiinţat singuratice cooperative speciale, ca: o cooperativă a cojocarilor, una pentru industria lemnului etc.

*

Cu finele anului 1909, au aparţinut Centralei însoţirilor economice române din Bucovina 158 casse raiffeiseniene şi 4 casse sistem Schulze-Delitzsch, cu 26.095 membri şi un magazin central de mărfuri (adică un depozit – n. n.), cu 1447 membri. La conducerea cooperativelor iau parte preoţi, învăţători şi ţărani. Pentru propagarea spiritului cooperativ, în cercuri cât mai largi, Centrala aranjează, în fiecare an, cursuri speciale asupra cooperativelor şi foloaselor lor. Situaţia materială a Centralei o oglindesc următoarele date: părţi fundamentale: K 92.897, rezerve: K 17.002, depozite spre fructificare: K 415.813, profit net, pe 1909: K 14.815.

*

(Revista economică, Anul XII, Nr. 42, 16 octombrie 1910)