1907: Răscoale din România

*

Privitor la tulburările agrare din Româ­nia, care iau un caracter îngrijitor, primim următoarele amănunte: La Botoşani situaţia este foarte gravă. Luni, dimineaţă, a intrat în oraş un număr mare de ţărani: 600 de ţărani, de pe moşiile Vorniceni şi Vlădeni, proprietăţile dlui Scarlat Ferichide, preşedintele Curţii de Apel de Ilfov, au pătruns în oraş, au intrat în curtea arendaşului Leon Costiner şi au devastat complect casa. Alţi săteni, de pe moşiile Stănceni, arendată dlui Mihai Popovici-Băznoşianu, au pătruns de asemenea în oraş, s-au dus la locuinţa arendaşului şi au asediat casa, dându-se la devastări. Răsculaţii sunt stăpâni pe oraş; ei devastează în voie bună. Au avut loc mari tulburări. Armata a fost atacată. Dl maior Boureanu, comandantul vânătorilor, a fost grav lovit cu pietre. Oraşul fiind devastat în mai multe părţi, şi armata fiind atacată, s-au tras focuri de către soldaţi. Au căzut împuşcaţi 4 ţărani şi 12 răniţi.

*

La Todireni, a fost atacată curtea arendaşilor Caufmann şi Crasnaselski. Nu se afla la curte decât un băiat al lui Caufmann, care a tras două focuri de revolver, rănind pe ţărani. Tânărul Caufmann a fost grav maltratat de săteni; curtea a fost devastată. Prefectul de Botoşani, înspăimântat de cele ce se petrec în oraş, a rechemat telegrafic trupele care au fost trimise la Hârlău. Ovreii din Hârlău, îngroziţi de a rămâne fără armată, au telegrafiat regelui, cerând să li se trimită forţe, pentru apărarea vieţii lor, arătând că vor plăti ei cheltuelile pentru aducerea şi întreţinerea trupelor.

*

Ştirea despre tulburările din Botoşani, aşa cum am dat-o mai sus, se confirmă în mod oficial, cu următoarele amănunte: Pe lângă cei 4 nenorociţi ţărani, care au căzut loviţi de gloanţe, mai sunt şi săteni grav răniţi. De asemenea, dl maior Boureanu a fost trântit la pământ, de pe cal, fiind atins de un glonte. Maiorul e grav rănit şi a fost transportat la spital. Iată, pe scurt, cuprinsul raportului oficial, care s-a trimis guvernului, asupra evenimentelor din Botoşani: „Dimineaţă, au încercat vreo 700 ţărani să între în oraş. Ţăranii erau foarte îndârjiţi, atunci colonelul a ordonat să se tragă o salvă în vânt. Faptul acesta a îndârjit şi mai mult pe răsculaţi, care s-au năpustit imediat asupra trupei. Atunci, s-au tras focuri adevărate şi au căzut 4 morţi şi 8 răniţi şi a fost rănit şi maiorul Boureanu. În timpul când lupta aceasta se da la bariere, s-a răspândit în oraş vestea că evreii s-au înarmat, pentru a se apăra singuri, şi că, în cartierul evreiesc, s-ar fi omorît un om. S-au trimis şi în această parte trupe.

*

Turburări în judeţul Dorohoi. La Darabani, moşie care aparţine jumătate dlui Vasile Lascăr şi jumătate dnei Golescu, au fost mari devastări. Un mare număr de case au fost dărâmate. Răscoala s-a întins în tot judeţul. La Bădeni, sătenii răsculaţi au pus mâna pe arendaşul acelei moşii, numit Crasna-Hensky, l-au legat şi l-au dus la primăria din Todireni, unde îl ţin arestat, pană la rezolvarea chestiei agrare. Din Iaşi se comunică, în ultimul moment, că legătura telegrafică şi telefonică cu oraşul Botoşani, pentru particulari, este imposibilă. Firele telegrafice sunt acaparate de autorităţi, iar firul telefonic, trecut prin Hârlău şi Bivolari, localităţi în stăpânirea răscoalelor, nu poate fi utilizat.

*

Trustul arendaşilor evrei din Moldova. Cea mai mare parte a moşiilor boereşti din Moldova erau date în arendă la două familii evree, Fischer şi Juster, care exploatau ţărănimea într-un mod îngrozitor. Câteva cifre vor justifica revolta ţăranilor din judeţele nordice ale ţării româneşti. Vom vedea cum trustul acesta acapara, în fiecare an, mai mult teren şi, dacă e să dăm crezământ ziarelor de partid, chiar statul, sub diferite guverne, a încredinţat din teritorul său pământ evreilor, în loc să-l împartă ţărănimei. În 1902/3, familia Fischer avea în exploatare 138.423 de hectare pământ arabil, pentru care plătea arendă anuală 2.867.116 lei. În 1904, s-a urcat terenul arendat la 237.863 de hectare, pentru care plăteau 3.228.882. Actualmente, ei plătesc arendă 3.441.343 lei pe an. Teritorul ocupat de ei închide 79 de comune rurale. Unii dintre membrii acestor două familii au obţinut chiar împământenirea, în scopul de a putea deveni proprietari rurali. Pământul arendat de cele două trusturi nu se lucră, după cum se obişnueşte în toate ţările, cu condiţiuni agricole normate de ele, ci-l dau în exploatare ţăranilor cu preţuri enorme, de la 60-80 lei hectarul, pe câtă vreme ei îl plăteau numai cu 20-25 de lei. Este evident că, între astfel de împrejurări, ţăranul, oricât de paşnice principii ar avea, să nu mai rabde, de la o vreme, jugul, care atârnă prea greu pe umerii lui, şi să se revolte împotriva condiţiilor economice, care-l ţin, şi astăzi, într-o existenţă care diferă, în foarte puţine amănunte, de aceea a animalelor.

*

Târgu-Frumos, 18 martie (stil vechi – n. n.)). Astăzi, un mare număr de săteni revoltaţi, din comunele Brăiuleşti, Hăbăseşti, Strunga, Criveşti, din judeţul Roman, şi alte sate s-au revoltat şi ei în contra arendaşilor şi evreilor, aşa că proprietarul Lupescu a fost silit să fugă din Brătuleşti. Azi, ei au devastat prăvălia dlui Carol Iacobsohn, din Strunga; mărfurile au fost aruncate pe stradă, iar tutunul l-au împărţit, ducând cu ei saci cu tutun. Iacobsohn, aflând că sosesc revoltanţii la el, a închis prăvălia şi s-a refugiat la Târgu-Frumos. Azi pleacă la Strunga două escadroane de roşiori. La bariera Buznea au sosit alte grupuri de săteni, din Brăeşti, dar au fost oprite de armată.

*

Un prefect model. Relativ la mişcările ţărăneşti din judeţul Botoşani, se zice că prefectul acestui judeţ, dl Vasescu, fiind chemat de urgenţă de ministrul preşedinte la Bucureşti, pentru a i se cere personal informaţiuni asupra dezordinelor, ar fi răspuns şefului, la imputările ce i s-ar fi adus, de a nu fi luat măsuri pentru potolirea acestor răscoale, că nu e nici un pericol pentru poporul român. „Dar nu e vorba numai de poporul român, ci şi de celelalte naţionalităţi din ţară”, i-ar fi observat ministrul. La acestea, prefectul a răspuns: „Nu dau un singur român pentru un milion de jidovi!”. Dacă nu-i vreo interpretare răutăcioasă, din partea evreilor din Budapesta, felicităm şi noi sănă­toasa inspiraţie a prefectului Vasescu (Tribuna, Anul XI, nr. 54, joi 8-21 martie 1907, p. 3).