1907: Chestia agrară în Camera României | Dragusanul.ro

1907: Chestia agrară în Camera României

Port din Romania LUCEAFARUL n 2 3 1907 p 44

*

Bucureşti, 22 martie 1907

*

În şedinţa de azi a Camerei, fiind la ordinea zilei bugetul statului, doi dintre fruntaşii opoziţiei, domnii Emil Costinescu, fost ministru de finanţe, şi Nicu Filipescu, fost ministru de domenii, au vorbit de chestia agrară. După ce vorbeşte despre proiectul de buget, prezentat de raportul N. Xenopol, iată cum a vorbit domnul Costinescu:

*

Nicolae D. Xenopol

Nicolae D. Xenopol

Costinescu: Deoarece în buget este vorba de interesele generale ale ţării, să vorbim şi despre chestia la ordinea zilei, chestia ţărănească. În această chestie, nu trebuie să facă nimeni chestie de partid, deoarece cu toţii suntem vinovaţi deopotrivă! Nu trebuie să căutăm a ne apăra niciunul, deoarece nimeni n-am făcut nimic pentru această clasă atât de apăsată. Să facem fiecare „mea culpa” şi să căutăm o soluţiune.

Carp: Concluziunea, domnule Costinescu, concluziunea!

Costinescu: Va veni şi concluziunea, dar, pentru a veni la concluziune, trebuie să arătăm relele.

Carp: Cer cuvântul.

*

Costinescu, continuând, arată că, în ultimii doi ani, arenzile s-au ridicat în mod colosal, mai ales de faimoasele trusturi de arendaşi străini. Aceşti arendaşi stăpânesc domenii întinse, exploatând pe ţărani. Dă ca exemplu moşia Flămânzi, din Botoşani, şi arată cum s-a urcat arenda acestei moşii, în urma unei lupte între Mochi Fischer şi Juster. Urcarea acestei arenzi s-a făcut pe spinarea ţăranilor, cărora Mochi Fischer le-a promis să le dea falcea cu 25 lei. Din cauza acestor socoteli ale arendaşilor străini, s-au răsculat ţăranii. Se ştie că, la Flămânzi, a avut loc prima răscoală.

Carp: şi din aceastăa cauză s-au devastat Botoşanii?

Costinescu: Să nu glumim, în asemenea ocazii grave.

Carp: Nu glumesc deloc.

*

Costinescu, continuând, afirmă că nu numai cei din trusturi, dar în toată ţara nu este dreptate pentru ţăran. Nicăieri, în toată ţara, nu e o măsură dreaptă pentru ţărani.

Voci: Protestăm. Să retrageţi această afirmare!

Costinescu recunoaşte că, în multe părţi, este dreptate pentru ţărani. Domnia sa arată cât de exploataţi sunt, în unele părţi, ţăranii.

Brătăşanu: Domnule Costinescu, vă atrag aten ţia că v-aţi depărtat de la chestiune.

*

Costinescu: Domnule preşedinte, domnul preşedinte al consiliului a cerut concursul opoziţiei şi, de aceea, vă rog să mă lăsaţi să vorbesc.

Brătăşanu: Aţi adresat o interpelare, în această privinţă, care e, mâine, la ordinea zilei.

Costinescu: Renunţ la interpelare.

Carp: Domnilor deputaţi, vă rog să faceţi linişte! Noi, care nu facem parte din partidele istorice, vrem să ştim ce este în cugetul acestor partide.

Costinescu arată condiţiile de muncă, pe moşiile trusturilor, condiţii cari sunt oneroase.

*

Cincu: Vorbiţi-ne de condiţiile de pe moşiile dumneavoastră! (când se vor răspândi revoltele în în Muntenia, ţăranii de pe moşiile boierului Costinescu îi vor apăra conacul şi acareturile de atacurile ţăranilor de pe alte moşii – n. n.)

Costinescu: Toate moşiile mele sunt arendate la ţărani. Deplângând toate cele ce se petrec acuma, nu trebuie să ne mărginim numai la represiuni. Odată cu aceasta, trebuie să găsim leacul şi acesta cât mai grabnic. Cu bucurie am aflat, că domnul preşedinte al consiliului lucrează la un proiect pentru desfiinţarea trusturilor. Trebuie să venim şi cu alte proiecte, bazate pe dreptate, căci nu numai prin represiune se vor potoli spiritele. O asemenea liniştire nu e decât efemeră şi se poate ca, mai târziu, să izbucnească mai grav. Această chestiune trebuie tranşată de oameni de stat, cu dragoste de ţară şi dreptate.

*

Cincu: Am vrea să ştim care sunt părerile dumneavoastră, domnule…

Costinescu: Vreţi să le ştiţi? Iată-le: Să nu se mai facă învoeli agricole mixte. Învoiala să se plătească în bani, nu în muncă. Măsurătorile să se facă cu dreptate şi să se dea una şi una, nu, ca acuma, trei şi cinci. Acum autorităţile sunt la ordinele arendaşilor, care măsoară strâmb. Domnilor, eu am declarat că nu fac politică, în aceasta chestie, căci cu toţii suntem vinovaţi. Vorbind de tocmelile agricole, spune că trebue pedepsiţi slujbaşii arendaşilor care măsoară strâmb. O altă măsură ar fi să nu se mai dea în arendă moşiile la străini, după cum nu s-a mai permis aşezarea cârciumarilor evrei la sate. Am expulzat pe Goldwurm, care a exploatat pe câţiva tineri, de ce să nu luăm măsuri şi contra Fischeriştilor, care au exploatat şi exploatează o ţară întreagă? Continuând, domnia sa spune ca toţi bărbaţii iubitori de ţară, independent de culoarea lor politică, să-şi dea mâna pentru a îmbunătăţi soarta ţăranilor. Desigur că vor scăderea arenzilor, însă cu toţii trebue să facem sacrificii, cu atât mai mult cu cât nimeni n-am făcut nimic în această chestiune (câţiva deputaţi întrerup).

*

Brătăşanu: Dl Costinescu a declarat, de la început, că toţi oamenii politici sunt vinovaţi. Desigur că liberalii sunt mai vinovaţi, deoarece au guvernat mai mult. Acum nu discutăm decât măsurile ce trebue să le luăm pentru îndreptarea acestui rău. Vă rog, deci, să nu mai întrerupeţi!

Costinescu: Domnilor, vorbesc cu durerea în suflet. Suntem cu toţii vinovaţi. De ce să spunem acest adevăr: vai de un guvern, care e la putere în asemenea împrejurări! Puterea, în asemenea împrejurări, e un calvar şi nimeni nu vrea să vină la putere, acuma. Vina, în aceste răscoale, e a administraţiei. Pentru a se potoli această răscoală, ar trebui înlocuită cu totul administraţia, în multe părţi, căci nu poţi potoli cu aceia care i-au apăsat până acum. Nu ascunzând adevărul vom scăpa ţara. Să ne facem cu toţii apostoli ai ţării şi să căutăm a ne face datoria (aplauze). Eu vorbesc, aci, ca român, nu ca opoziţionist. Poate că amicii mei nu mă vor aproba în tot ce am spus, dar eu sunt convins că mi-am făcut datoria. Dl Costinescu trece, apoi, la discuţia bugetului, spunând că, în împrejurările prin care trece ţara, nu se va uita la detalii de cifre. Aduce elogii domnului Xenopol pentru raportul conştiincios, ce a făcut. Examinează cifrele budgetului şi spune că, la гăzboi, suma de 4.200.000 lei e mult pentru înfiinţarea celor 34 batalioane de infanterie, care nu măresc însă efectivele regimentelor. Domnia sa spune că nu s-a dat prea mult pentru armată, dar cât s-a dat e rău distribuit. Se sporesc cadrele, fără a se mări efectivul. Dl Costinescu spune că s-a călcat legea comptabilităţii statului. Păcat că nu e de faţă dl Disescu, care e profesor, să ne spună dacă se poate modifica de Cameră o lege în vigoare.

*

Carp: Ca profesor va spune da, ca advocat nu!

Costinescu, continuând, examinează şi combate diferite cifre din budgetele diferitelor ministere. Domnia sa vorbeşte despre remizele perceptorilor, spunând că e o cheltuială inutilă şi e de părere a se fixa lefuri pentru perceptori. Combate, apoi, Banca Agrară, pe care domnia sa o numeşte un nou mijloc de speculă al ţăranilor. Acţiunile acestei bănci vor intra, desigur, pe mâna vreunui trust de străini. Se va găsi un mijloc şi pentru aceasta, după cum Fischer a găsit mijlocul de a cumpăra moşii pe numele unor români. Am o listă şi aş putea s-o citesc…

*

Nicu Filipescu, urcându-se la tribună, spune că, de la 1901, nu mai pricepe nimic din situaţia financiară a ţării. De atunci, încoace, se fac bugete pentru a se scoate în evidenţă excedente speciale. Aceste sume, cheltuindu-se, ele trec, din an în an, ca excedente şi, presupunând că va fi un excedent de 20 milioane pe an, în 10 ani vom avea 200 milioane. Domnia sa crede că acest sistem ne duce la o falsificare a situaţiei noastre financiare. Nu se mai ştie ce este excedent real. Leacul ar fi să nu inovăm nimic şi să ne ţinem de realitate. În declaraţiile de azi ale dlui Costinescu, eu văd, cu plăcere, o îndreptare pentru viitor.

Costinescu: În ce mă priveşte, îmi iau angajamentul.

Carp: Adaugă şi asta la alte multe iluziuni ce ai avut!

Costinescu: N-am avut niciodată iluzii deşarte.

Carp: Nu e vorba de dumneatata.

*

Filipescu examinează părerile emise de domnul Costinescu, în chestia agrară, şi spune că nu se uneşte cu aceste păreri. În ce priveşte unele măsuri, cum e pedepsirea măsurării false, cu rea credinţă, e de acord cu domnia sa. Mai sunt de părerea domnului Costinescu de a nu se lua decât o singură prestaţie. Cât pentru Moldova, ca munca să se plătească în bani, acesta ar fi un ideal. Nu cred însă că e posibil, din cauză că, dacă s-ar tăia, dintr-odată creditul ţăranilor, am avea o nouă revoltă. Dl Filipescu vorbeşte despre administraţie şi spune că o bună administraţie e un deziderat. Primarul rural poate fi un gospodar, în starea lui de cultură nu poate însă aplica legile ţării. Domnia sa e de părere că ar trebui reînfiinţat câte un notar la fiecare comună, care să aplice legile.

Cincu: Foarte bine. Dar de unde să-l luaţi?

*

Filipescu: Este o chestiune şi asta. Eu sunt de părere să nu se trimeată titraţi, care nu fac nici o treabă. El ar trebui să fie luat cam din acei funcţionari rurali, din care să recrutează învăţătorul, care, în loc de un curs de pedagogie, să aibă un curs de administraţie. Cu sistemul acesta, cred că se va îmbunătăţi administraţia. Oratorul vorbeşte despre elementele străine ce se stabilesc la ţară şi pe care le declară periculoase şi propune a se înfiinţa monopolul asupra alcoolului la ţară. Dl Filipescu abordează, apoi, chestia proprietăţei rurale şi declară că trebuie să se improprietărească ţăranii. Aceasta ar fi, însă, una din soluţiunile cele mai neînsemnate şi trebuiesc altele mai importante. Domnia sa vorbeşte, apoi, despre Banca Agrară, care spune domnia sa că va provoca emigrarea populaţiunii. Să băgăm de seamă ca nu cumva, prin lege, să nu populăm ţările de peste ocean. Oratorul vorbeşte despre alte reforme ce s-ar putea face, în locul Băncii Agrare, cum e staţiuni agronomice pentru selecţionarea grânelor de sămânţă, ceea ce va produce un beneficiu pentru producţie de cel puţin 40 milioane. Domnia sa mai arată că Banca Agrară va aduce nemulţumiri şi deziluziuni printre ţărani. Nu cred să fie vreun partid care să facă Casa Rurală aşa cum au conceput-o ţăranii (aplauze).

*

Filipescu propune indivizibilitatea pământurilor ţărăneşti şi despăgubirea co-moştenitorilor de către acela care va lua în stăpânire pământul. Domnia sa mai propune înfiinţarea păşunilor comunale, care vor fi o mare binefacere. Nu trebue să li se dea o mare întindere, căci trebuie să se vină la starea de staulaţiune. Mai sunt şi alte reforme, care, sub o formă mică, sunt de mare folos. Starea economică a ţăranului se poate îmbunătăţi prin mărirea producţiunei ţării şi crearea de noi bogăţii. Domnia sa arată că, lângă fiecare casă ţărănească se află un teren, pe care ţăranii îl neglijează, sădind salcâmi sau altele. Îndemnând pe ţărani să cultive bine aceste terenuri, cu legume chiar, ei vor avea un venit. Domnia sa propune ca statul să înlesnească ţăranilor să-şi transforme casele în ferme. Statul să ajute pe ţărani, timp de doi ani, cu 200 lei pentru facerea fermei, sumă ce se va achita. Să se ajute cu subvenţiuni cooperativele ţărăneşti şi să se îndemne pe ţărani, prin oarecare avantaje, să-şi îmbunătăţească sistemul de muncă. Trebuie să avem o solicitudine deosebită pentru industriile agricole şi propune o lege specială pentru legislaţia alcoolului, din cauză că marile fabrici de zăhar comit abuzuri. Cred că, din tovărăşia muncii agricole şi industriale, se va putea preîntimpina anii răi agricoli şi modul de lucrare a pământului. Declară că a venit să-şi spună părerea, fiind solicitat de domnul prim-ministru. Atinge chestia rescoalelor agricole şi spune că e convins că domnul prim-ministru şi guvernul n-are în vedere decât restabilirea liniştii. Că domnul prim-ministru va proceda cu blândeţe, spune dl Filipescu, de acest lucru sunt convins. Nu vorbesc dacă guvernul are destulă autoritate sau nu, sunt însă unele asperităţi care mai mult irită, decât să fie împăciuitoare. şedinţa se ridică la orele 6 (Tribuna, Anul XI, nr. 58, duminică 13/26 martie 1907, pp. 2-4).


Comments are closed