1906: Procesul pentru "Deşteaptă-te Române" | Dragusanul.ro

1906: Procesul pentru „Deşteaptă-te Române”

C16

*

Raport special. Arad, 6 Noiembrie 1906. Cei treisprezece ţărani români, din Măderat, târâţi pe banca acuzaţilor, pentru crima de a fi… cântat, vor trebui să mai stea, o dată, aici, tribunalul neaflând îndestulătoare dovezi, dacă au cântat ori ba „acsel hore Deşteaptă-te române”. Bieţii oameni căutau să se dezvinovăţească, ca şi cum cine ştie ce crimă ar fi săvârşit. Ei au negat că ar fi cântat, cu prilejul acela, „Deşteaptă-te române” şi aceasta au mărturisit-o şi martorii Ioan Popescu, notar comunal, Moise Păcurar, jude comunal, şi Adam Vane, plăieşul satului, mărturisirile lor însă, deşi erau martorii acuzării, n-au fost primite de tribunal, ci au fost primite mărturisirile a doi jandarmi unguri, care, după ce, atunci, i-au bătut pe acuzaţi, vin acum să-i acuze… Şi acuza lor află crezământ, iar jurământul a trei români, şi încă slujbaşi, nu cumpăneşte nimic…

*

Procedura de dovedire merge încet. Acuzaţii sunt strigaţi, unul, câte unul, în sală şi interogaţi. Interogatoriul, cam acelaşi la toţi, se face cam în următorul chip.

Preşedintele: – Şi dumneta vinovat că kintat acsela hore „Deşteaptă-te Române”.

Acuzatul: – N-am cântat.

– Mărturiile zis că kintat.

– Am cântat, dar nu „Deşteaptă-te Române”. Am cântat „Calcă Române”… şi alte cântări româneşti.

– Jandarmul zice că văzut la dumneta că kintat.

– De văzut ştiu că m-a văzut şi nu numai că m-a văzut, ci m-a şi bătut dumnealui, dar de cântat n-am cântat „Deşteaptă-te Române”.

*

Terminându-se interogarea acuzaţilor, se ascultă martorii. Doi jandarmi unguri susţin că acuzaţii au cântat „Deşteaptă-te Române”, iar la întrebarea apărătorului Ştefan C. Pop, ei răspund că nu ştiu româneşte, cunosc melodia şi le-a spus şi un jandarm român că cântarea ce cântau era „Deşteaptă-te Române”. Apărătorul Ştefan C. Pop cere ca tribunalul să nu-i admită pe jandarmi la jurământ, pentru că aceşti jandarmi i-au bătut pe acuzaţi şi dânsul a şi făcut arătare criminală, care este în curgere împotriva lor. Tribunalul le ia jurământul.

*

Urmează, apoi, martorii români, notarul comunal Ioan Popescu, judele comunal Moise Păcurar şi plăieşul satului Adam Vane. Toţi trei mărturisesc că acuzaţii n-au cântat „Deşteaptă-te Române”. Tribunalul, însă, la cererea acuzatorului public, ezită a lua jurământul lui Moise Păcurar şi Adam Vane, pe motivul că, la investigaţie, au mărturisit altfel. Pe dl notar Ioan Popescu, însă, cere să-l admită la jurământ, după ce, atât dânsul, cât şi tribunalul, se arată foarte mâhniţi de faptul că, la investigaţie, ar fi spus că i-a auzit pe acuzaţi cântând „Deşteaptă-te Române”, iar acum neagă aceasta.

*

Interogatoriul dlui Popescu a decurs astfel:

– Cunoşti dumneata cântecul „Deşteaptă-te Române”?

– Cunosc.

– Auzit-ai pe acuzaţi cântând acest cântec?

– N-am auzit!

– La protocol ai spus c-ai auzit.

– Va fi greşeală, eu n-am spus aceasta, am spus numai că au cântat şi au făcut zgomot. Eu m-am dus, apoi, Ia dânşii şi i-am rugat să fie în linişte, pentru ca să-şi poată ţinea candidatul programul.

*

Procurorul: – Cer să i-se ia martorului jurământul.

I se ia jurământul. După aceasta, ia cuvântul procurorul şi cere ca să se întregească cercetarea, pentru că martorii şi-au modificat, în decursul dezbaterii, în mod esenţial declaraţiile. Propune să fie citaţi, pentru o altă dezbatere, ca martori, Hegedűs János, Faragó István (protopretore) şi un jandarm, român de origine, Marosán Mihály.

*

Dr. Ştefan C. Pop: – Mă împotrivesc cererii de amânare şi rog onoratul tribunal să intre în dezbaterea procesului. Martorii, la care s-a provocat acuza, au fost ascultaţi. Aceia, la care vrea să se mai provoace, vor fi jandarmi, contra cărora eu am făcut arătare criminală, că, fără nici un drept, i-au maltratat pe aceştia, declaraţiile lor nu vor putea fi de nici o valoare în acest proces. Şi, de altfel, ei, care singur recunosc, nu ştiu nici o boabă româneşte, cum vor putea să dovedească că acuzaţii ar fi agitat, cu un cântec pe care ei nu-l cunosc şi despre care li s-a spus numai că este „Deşteaptă-te Romane”. Dacă, totuşi, onoratul tribunal ar fi de părerea ca să se întregească cercetarea, atunci, la rândul meu, cererea mea este să binevoiţi a o întregi şi în următoarele direcţii: Să se constate, anume, este ori nu adevărat că, pe la alegeri, toţi candidaţii maghiari îşi animă alegătorii români cu acest cântec, pe care-l cântă chiar şi dânşii. Să se asculte, ca martor, Ilustritatea Sa episcopul Ioan I. Pap, dacă este ori nu adevărat că acest cântec, de o jumătate veac, de când s-a făcut, se cântă pretutindeni, între români, ca un cântec de libertate adevărat, dar nu de ură împotriva maghiarilor. Să se asculte ca martor comandantul regimentului din Caransebeş, dacă este ori nu adevărat că cântecul „Deşteaptă-te Romane” este luat în programul marşurilor de defilare ale armatei şi orchestrele militare îl cântă la toate ocaziile.

*

Tribunalul se retrage, apoi, şi, după o consultare mai lungă, reapărând, amână dezbaterea, ordonă întregirea cercetării, admite ascultarea martorilor acuzei şi respinge ascultarea martorilor ceruţi de apărare. Cei 13 vinovaţi au scăpat, deci, deocamdată! (Tribuna, Anul X, Nr. 201, joi 26 octombrie / 8 noiembrie 1906).


Comments are closed