1901: Măcelărirea românilor în Basarabia! | Dragusanul.ro

1901: Măcelărirea românilor în Basarabia!

 

Apelurile deznădăjduite ale tinerimii culte şi lumii savante din Rusia, adresate Europei, pentru a ridica glasul contra ororilor cărora le-au căzut victime cei mai generoşi dintre martirii pentru libertatea constituţională în Rusia, n-au găsit în România decât o prudentă, prea prudentă şi rezervată aprobare.

 

România, ţară liberală, dar mică şi dornica de bune relaţiuni cu toate statele, a ascultat mai presus de toate raţiunea politică şi s-a mărginit a arăta, fără manifestaţiuni publice, simpatia sa pentru victimele ideilor liberale din Rusia,

 

Azi însă nu mai putem păstra aceeaşi rezervă. Azi, rezerva ar fi crimă!

 

Kurt Hielscher: Roumanie Leuşeni, în Basarabia

 

Sute de ţărani români din Basarabia – sânge din sângele nostru, trup din trupul sfâşiat al României – au fost groaznic schingiuiţi, mutilaţi, după ce au ajuns muritori de foame. Umanitatea, orice simţ de dreptate, mila chiar pentru nişte muritori de foame, totul a fost călcat în picioare, în satele Trifoneşti, Frumishki (Frumuşica) şi Sevirevo din Basarabia.

 

Caii cazacilor s-au întors stropiţi de sângele ţăranilor români. 14 din aceştia au fost despărţiţi de femei şi copii, aruncaţi în temniţe şi, ca mâine, vor porni: Pohod na Sibir!

 

Ţăranii români, exploataţi câineşte, rămaşi fără petec de pământ în frumoasa lor Basarabie, au cerut un singur drept: acela de a emigra; au cerut paşapoarte spre a lua calea pribegiei, doar vor găsi un codru de pâine, să aline foamea lor, a nevestelor şi copiilor!

 

 

În locul paşapoartelor, au venit cazacii şi s-au aruncat asupra a 600 de ţărani români dezarmaţi, măcelărindu-i, fugărindu-i şi aducându-i la aşa disperare că mulţi şi-au găsit odihnii morţii în pâraiele din jurul salelor.

 

Care suflet de român nu va simţi trebuinţa de a face drum liber indignării împo­triva unor asemenea orori?

 

Dacă am ridicat glasul în contra nesocotirii drepturilor naţionale şi culturale ale românilor din alte ţări subjugate,fcu cât mai mult se cade să ridicăm azi glasul în contra cumplitelor suferinţe ale românilor din Basarabia şi să denunţăm Europei civilizate oro­rile ale cărora victime sunt fraţii noştri de acolo?

 

 

Voim să avem nădejde că întreaga presă românească, tinerimea, instituţiunile naţio­nale pentru apărarea românilor subjugaţi, precum şi întreaga noastră opinie publică se vor trezi la strigătul de durere al ţăranilor români din Basarabia şi vor face să se audă în Europa protestul României libere contra ororilor ce se desfăşoară dincolo de Prut / Adevărul (Adevărul, XVI, No. 4253, Sâmbătă 2 iunie 1901).