1878: BOBÂRNACUL
*
Din vremea veche:
Un oarecine, întâlnindu-se cu proprietarul unei gazete, îl întreabă în ce colegiu votează.
– În al patrulea, i se răspunse.
– Dar bine, zise întrebătorul, eu ştiu că proprietarii, al căror venit trece de 300 de galbeni pe an, votează în colegiul întâi, iar dumneata ai acest venit numai din subvenţie, başca… abonaţii împuşcaţi! (Bobârnacul, Anul I, 1878, Nr. 1, p. 4).
*
*
Avocatul, măritându-şi fata după un alt avocat, îi dete drept zestre un proces de-al său, pe care îl luase de un an şi nu-l terminase încă. Ginerele, fiind mai conştiincios, se puse luntre şi punte şi termină procesul.
– Păcat, răspunse socrul. Dacă păstram acel proces pentru mine, mai ţineam, zece ani, cheltuiala casei!
*
*
Un ginere, de câte ori se întâlnea cu socrul său, îşi critica nevasta. Într-o zi, socrul, disperat, zise:
– Dacă este atât de rea, să ştii că am s-o dezmoştenesc!
Din ziua aceea, sărmanul ginere, de câte ori îl întâlneşte pe socru, îi spune că nu s-a mai văzut pe lume femeie mai bună şi mai lucrătoare ca nevastă-sa (Bobârnacul, Anul II, 1879, nr. 1,pp. 2-4).
*
*
Anotimpurile unui curtezan bătrân
*
Iarna-i părul meu albit,
Toamna-i acest vin vestit,
Primăvara-i buza ta,
Vara e inima mea.
*
(Bobârnacul, Anul 1, 1878, nr. 20, p. 2)
*
Diplomaţii: La mulţi ani, Satire, astăzi, la Iordan,
Venim la bacşişuri, dă-ne câte-un ban!
*
Bobârnacul: De bacşiş e lesne, eu vă fac pe plac,
Vă dau fiecărui câte-un… Bobârnac!
*
(Bobârnacul, Anul 1I, 1879, nr. 2, p. 2)
*
*
Între doi deputaţi:
– Domnule, pe cât ştiu, dumneata nu ţi-ai deschis nici gura, cât a ţinut sesiunea camerei!
– Te înşeli, răspunse celălalt; de câte ori n-am căscat, când vorbeai dumneata!
*
Soţia unui bancher, la un bal de etichetă, se decoltase peste măsură.
– Domnule, zise un june bărbatului ei, dumneata, ca bancher, trebuia să-i fi spus nevestei dumitale cum trebuie închise… tezaurele!…
*
(Bobârnacul, Anul 1, 1878, nr. 20, p. 6)