1870: Eşecul primei serbări de la Putna

„Nr. 14/1871

Raportul comitetului central

pentru serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare

Purcezând din conștiința datorințelor pe care le are față de publicul român, Comitetul central, ales, în 18 martie 1871, de adunarea generală a junilor români academici din Viena, spre realizarea serbării întru memoria lui Ștefan cel Mare, ar fi dorit să raporteze onoratului public român, îndată ce a pîșit în funcţiunea sa, despre starea acestei cauze. Aflându-se cauza, în urma unor cazuri intrevenite în cele mai mari încurcături, Comitetul nu a putut face îndestul acestei datorințe: el a amânat raportul, deocamdată, până la o clarificare a împrejurărilor.

Pe lângă toate, cum că, până astăzi, Comitetul nu poate raporta nimic sigur ori pozitiv, față cu realizarea serbării, organizat fiind el definitiv, putându-se orienta și cunoscându-și mult-puțin situațiunea, cutează a păși înaintea onoratului publicu român, sperând, înainte de toate, cum că va fi scuzat, prin împrejurări, pentru întârziere.

I. Partea administrativă.

În urma unei decizii, din 11 iulie 1870, a Comitetului, s-a ales o delegație de 5 membri, care fu trimisă la Putna, spre a conduce, deocamdată, lucrările proiectate în interesul serbării. Delegațiunea începu lucrările în 25 iulie și le continuă până în 5 august 1870; lucrările ei au decurs, dară, în un răstimp de douăsprezece zile. În acest răstimp, delegațiunea năzui a conduce lucrările cât mai repede, nepierzând nicicând din vedere timpul scurt, pe care-l avea la dispoziție (până în 27 augustu 1870). Ea se îngriji despre modalitățile serbării în general (corturi pentru ospeți, trăsură, bucătari ect. Slavici) și contactul îndeosebi cu un arhitect și cu un întreprinzător, în privința unui portic festiv, a cărui edificare se și începu, de loc. Până ce curseră lucrările în acest mod, în Bucovina situația politică și, în urma acesteia, părerile despre realizarea serbării se schimbară cu totul.

Intrevenind războiul pruso-francez și luând, pe zi ce mergea, un caracter mai general, Prezidiul privi de netactică aranjarea unei festivități naționale, atunci când spiritul general, iar îndeosebi spiritul național român, era ocupat de un act european așa de important, cum a fost această luptă gigantică.

Junimea română academică a privit serbarea de la Putna, totdeauna, drept un act solemn, serios, iar mai cu deosebire drept unu act de pace: serbându-se memoria lui Ștefan cel Mare, în această epocă tulburată și tristă, serbarea s-ar fi periclitat, ideea și-ar fi pierdut nimbul. Junimea română academică voia a se întruni la Putna. Acest scop nu l-ar fi putut ajunge serbarea nicidecum, dacă ea s-ar fi ținut în 27 august 1870; ea nu ar fi putut întruni românii și, îndeosebi, pe românii academici ai tuturor unghiurilor, fiindcă la ordinea zilei erau alte interese, care, pe moment, păreau a fi mai importante (de exemplu, românii din Franța, Borusia și Belgia nu ar fi pututu participa; prezidiul a primit mai multe scrisori, în acest sens). Pe lângă aceasta a fost, apoi, prezidiul expus unei temeri îndreptăţite, în raport cu timpul: de a fi serbarea mistificată și declarată ca demonstrație intenționată.

Luând prezidiul aceste motive în considerație, a decis, în 21 iulie 1870, în coînțelegere cu membrii Comitetului care au rămas în Viena (au fost 7 inși), de a sista lucrările proiectate, deocamdată, sperând într-o schimbare a situației politice. După ce, până în 28 iulie, situația politică nu s-a schimbat nicidecum, prezidiul, în urma unei noi decizii, a ordonat Delegațiunii să sisteze, pe opt zile, provizoriu, toate lucrările (sistarea serbării și motivele ei s-au publicat, parte prin telegrame private, parte prin jurnalele române. Slavici). Delegațiunea a primit ordine pentru sistarea lucrărilor, în 3 august 1870 (s-a expediat din Viena în 29 iulie 1870). De o parte, cursul bun al lucrărilor, de alta, însufleţirea serbării, iar, îndeosebi, neconsiderarea situațiunii politice, au îndemnat Delegațiunea de a da răspuns negativ ordinului prezidiului, cerând bani pentru continuarea lucrărilor (au fost 3 inși).

În 5 august, primi Delegațiunea ordin de a sista lucrările definitiv. Contra acestui ordin Delegațiunea nu a putut continua lucrările mai departe, căci, fiind asta contra voinței prezidiului, de la acesta nu a putut să aștepte banii ceruţi. Așa că, în 5 august 1870, toate lucrările s-au sistat definitiv. După aceasta, s-a iscat un conflict, între prezidiul din Viena și Delegațiunea trimisă la Putna. Cerând Delegațiunea acoperirea spezelor făcute pe cont, presidiul a cerut, conform regulamentului, un cont riguros despre toate spezele făcute. Delegațiunea nu a voit a-l da, ci a dat numai o specificare simplă, declarând cum că contul riguros nu-l va da decât Comitetului întreg ori adunării generale. Prezidiul, din partea sa, nu a voit, dară, a recunoaște toate acele speze, care s-au făcut contra deciziunilor Comitetului și, îndeosebi, contra „Regulamentului”, care s-a dat Delegațiunii din partea Comitetului. Spezele pe care le-a făcut Delegațiunea, după sistarea serbării, orșicum pe riscul ei; spezele făcute în interesul porticului festiv, prezidiul nu le-a recunoscut de speze, care au îndreptăţirea de a fi acoperite din fondul destinat pentru serbare.

Fiind contractul încheiat în 2 august și fără știrea prezidiului, el, în înțelesul regulamentului, nu e valid, decât după o aprobare a prezidiului, a comitetului, ori a adunării generale (întreprinzătorul porticului avea o pretențiune de 193 florini 59 creițari, pe lângă toate, că a primit, deja, 50 florini ca para. El a lucrat din 3-5 august. Așa, Comitetul, ca și adunarea generală, nu au aprobat contractul; totuși s-a mandatat comitetului nou de a începe negocieri. Azi nu cere întreprinzătorului decât o desdăunare de 70 florini vienezi. Slavici).

Nevoind prezidiul a rămân pentru acestea responsabil, el, cu ceilalți membri din Viena, a provocat adunarea generală și a îndrumat Delegațiunea, cu pretențiile sale, la aceasta. În fața acestei proceduri, Delegațiunea nu a recunoscut, în principiu și cu atât mai puțin în faptă, oareșcare subordonare față de prezidiu, care, conform deciziilor Comitetului și a logicii administrative, era executiv și, deocamdată, reprezentantul subsidiar al Comitetului central. Membrii Delegațiunii, afară de doi, își depuseră mandatele. Așa a ajuns acest conflict înaintea adunării genenerale din 12 septembrie 1870, care alese un juriu, spre investigarea întregii activităţi a Comitetului central.

Discutându-se referatul juriului, în mai multe ședințe, adunarea generală a junilor români academici din Viena aprobă următoarele propuneri ale juriului:

1. „Organum (administrativul) din Viena a fost prezidiul, ca putere executivă și decisivă a Comitetului centralu”.

2. „Luând subordonarea Delegațiunii, față de prezidiu, în considerare, adunarea generală a junimii vieneze nu poate decât aproba purtarea prezidiului față de Delegațiune”.

3. „Luând împrejurările locale în considerație, adunarea generală a junimii vieneze nu condamnă purtarea Delegațiunii, ale cărei rătăciri nu le poate atribui decât zelului prea mare și neînțelegerii deciziilor Comitetului central; își exprimă, însă, nemulțumirea față de această purtare”.

4. „Adunarea generală a junimii vieneze aprobă paşii prezidiului față de amânarea serbării: ei dau dovadă despre priceperea scopului serbării și despre o judecata rece și nepreocupată”.

5. „Adunarea generală a junimii vieneze exprimă domnului casier Petru Pitei și domnului președinte Nicolae Teclu mulțumire pentru manipularea corectă și conștiincioasă a fondului destinat pentru serbare”.

6. „Adunarea generală a junimii vieneze declară spezele Delegațiunii de acceptabile”.

7. „Luând în considerație cum că domnul Băleanu a făcut spezele „bona fide”, crezând cum că le poate face; luând în considerare cum că timpul scurt i-a impus o lucrare rapidă, adunarea generală a junimii vieneze e nevoită a primi spezele de călătorie (în Bucovina – peste 12 zile) de 78 florini și 60 cruceri ale domnului Băleanu de acceptabili, cu observarea cum că cruțarea nu e îndestulătoara”.

Domnul Băleanu declară, în numele săeu și al domnului conte Logothetty, cum că ei renunță la decontarea spezelor (unu rest de 38-39 florini). La aceasta, adunarea generală a decis: „Fiindcă domnul Băleanu zice cum că onorea lui nu e salvată decât dacă adunarea generală va primi renunțarea lui, adunarea generală a junimii vieneze primește această renunțare”. Decizându-se acestea, adunarea generală, din 18 martie 1871, a ales, în personele domnilor Teclu, Logothetty, Oncu, Pop, Vasile Bumbac, Bologa, Cocinschi, Dan și Slavici, un Comitet central nou, mandatându-i acestuia conducerea tuturor lucrărilor, prin următoarea

Instrucţiune.

I. Serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare, ce a fost să se țină în 27 august 1870, are să se țănă, tot la Putna, de e cu putință, în 27 august nou 1871.

II. Spre realizarea acestei serbări, alege adunarea generală a junimii române academice din Viena, din sânul său, un Comitet, compus din 9 membri, sub numele „Comitetul central puntru serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare”.

III. Acest Comitet e în solid responsabil, pentru toată activitatea sa, adunării generale a junilor români academici din Viena; lucrarea internă a Comitetului e, însă, independentă; ea curge conform unui regulament intern, pe care trebuie să și-l dea însuși.

IV. Președintele Comitetului central e, deodată, și președinte adunărilor, care se convoacă în cauza serbării.

V. Președintele Comitetului central e dator a convoca junii români academici din Viena, tot la două luni, în adunări generale ordinare, cărora are Comitetul central de a raporta despre activitatea sa. Lunile se numără de la data alegerii Comitetului central.

VI. În caz de necesitate ori fiind provocat, din partea a doisprezece juni români academici din Viena, președintele poate convoca adunări generale extraordinare.

VII. Oricare june român academic din Viena poate pretinde a fi invitat personal la adunările generale, dacă își va da adresa secretarului Comitetului central.

VIII. În adunările generale se iau deciziile prin majoritatea absolută a celor de față.

IX. Comitetul central are dreptul de a se completa, dacă demisionează vreunul dintre membrii aleși.

Viena, 18. martie 1871.

Vasile Bumbac, m. p., președinte ad-hoc

J. Luția, m. p., secretar ad-hoc. (Federațiunea, Anul IV,

Nr. 57-525, miercuri 26 mai / 7 iunie 1871).

Scuzându-se domnii Oncu si Logothetty prin examene și depunându-și, prin urmare mandatele, Comitetul a ales, în locul lor, pe domnii D. Popovici-Barcianu şi Ilie Luţia.

Acesta a fost decursul administraţiei lucrărilor pentru serbarea întru memoria lui Ştefan celu Mare.

II. Partea financiară.

Precum s-a publicat în jurnalele române, au incurs, din ofertele publicului român, până în 1 august 1870, 3.648 fl. 24 cr. De la 1 august 1870, au mai incurs: 31 napoleoni şi 17 guldeni; unu rest din colecţiunea junimii române din Paris, 2 fl. 60 cr. şi 4 np.; Ca interese, de la dl I. Mureşanu, 29 fl. 50 cr.; din Dorna Candreni, 25 fl.; din Bilca, prin dl Brăileanu, 34 fl. 86 cr.; ca interese de la casieria curentă, 1 fl. 75 cr.

Suma totală: 3.741 florini, 95 cruceri, 35 napoleoni şi 17 guldeni.

Schimbându-se cei 35 napoleoni şi 17 guldeni cu 443 florini şi 7 cruceri, suma totală, în v. a. (florini vienezi – n. n.), este de 4.185 florini şi 2 cruceri.

S-au spezat, până în 1 august 1870: 212 fl. 56 cr.

De la 1 august 1870: Preţul urnei de argint, 1.200 fl. Spezele prezidiului, din 1 august 1870, până în 24 mai 1871, 16 fl. 28 cr. Domnului Wolczinsky, ca speze făcute în Bucovina, 19 fl. 77 cr. Domnului avocat Prix, 20 fl. Suma totală: 1.468 fl. 61 cr.

Conspect general: Venituri, 4.185 fl. 2 cr.; Speze, 1.468 fl. 61 cr.

Rămâne un fond curat, în v. a., de 2.761 fl. 41 cr. Din această sumă, s-au depus 2.500 fl. în casa de păstrare, cu dobândă de 4 şi 1/2 %, iar o sumă de 217 fl. 41 cr. se află la Comitet, în casa cu rentă, şi anume 46 fl. 41 cr., nemijlocit, în mâinile Comitetului, iar 170 fl., capitalizaţi.

Comitetul central a decis, în şedinţa sa din 12 mai 1870, cum că banii ce se vor încasa, pentru serbarea de la Putna, să se depună în casa de păstrare, pe numele domnului Preşedinte Teclu, iar cărticica ce reprezintă banii depuşi în casa de păstrare să se încredinţeze unui comerciant român, spre a o pune bine, în casa de fier. Executarea acestei decizii a fost însoţită de cele mai mari greutăţi. Banii nu s-au depus, deodată, şi nu toţi în casa de păstrare; căci, de o parte, ei au incurs succesiv, de alta, pentru scoaterea sumelor mai mari de la casa de păstrare se cere un anunţ, cu un termen de 2, până în 3 luni, şi aşa, comitetul ar fi putut cade în perplexitatea de avea bani, despre care nu putea dispune la timp.

În şedinţa din 5 mai 1870, s-a exprimat Comitetul, la dorinţa Preşedintelui, ca banii să se predea cuiva cu garanţie sigură, stând ei oricând la dispoziţia Comitetului. Spre a evita inconvenientul îndegetat mai sus, Preşedintele nu depuse, deocamdată, decât o parte mai însemnată, din sumele incurse, în casa de păstrare; celelalte le încredinţă firmei „Perlea şi Mureşanu” (Nu domnului I. Mureşanu s-au încredinţat banii şi nu „bona fide”, cum s-a zis de unele părţi necompetente. Comitetulu are obligaţiuni, din partea firmei „Perlea şi Mureşanu”. Cutez a face onoratul public atent la aceea, cum că domnul filosof G. Băleanu înţelege, sub termenul juridic „bona fides”, aceea ce în limba noastră este „arbitrium boniviri”. Slavici), conform dorinţei exprimate în şedinţa din 5 mai (firma a solvat, pentru aceste sume, 29 fl., adică 5 procente; afară de asta, mai contribui domnul I. Mureşanu, în favoarea serbării, cu 75 fl. v. a.

După sistarea serbării, nu mai fu motiv pentru a reţina banii; Preşedintele rugă, dară, firma „Perlea şi Mureşanu” de a îngriji depunerea toturor banilor în casa de păstrare; tot acestei firme i se încredinţă şi cartea de la casa de păstrare. În 28 iulie, respectiv 5 august 1870, ar fi fost, doară, toate sumele, afara de casa curentă, depuse în casa de păstrare. Înainte de a fi dispărut, fără urmă, din Viena, adresă domnul Ioan Mureşanu o scrisoare Preşedintelui Comitetului, în care îl încunoştiinţează, cu mâhnire, cum că, fiind, în zilele din urmă, silit de împrejurări, a depus cartea de la casa de păstrare la un comerciant de aici, pentru o sumă de 2.400 fl. v. a. Pe baza acestei scrisori, Preşedintele, încă în acea zi, a sistat, prin poliţă, scoterea banilor de la casa de păstrare.

Despre sistarea scoterii banilor fu prezidiul, prin actul de sub Nr. 9024, din 6 decembrie 1870, din partea Direcţiunii casei de păstrare, oficial înştiinţat. Sistarea şi azi e în vigoare; banii şi astăzi sunt încă în casa de păstrare. Tot cu această ocazie, se observă cum că în casa de păstrare nu s-au depus, prin firmă, toate sumele care i s-au predat, spre acest scop, ci, în loc de 2.500 fl., numai 2.456 fl., adică cu 44 fl. v. a. mai puţin, şi cum că unele s-au depus mai târziu decât în 5 august. Convocându-se, preste câteva zile, o adunare generală extraordinară, Preşedintele se împuternici şi însărcină de a da în judecată pe posesorul actual al cărţii, pentru cumpărare frauduloasă, şi a încerca toate spre recâştigarea banilor. Procesul curge până astăzi; el încă nu a ajuns la desfăşurarea definitivă. Pasând Comitetul ales, în 18 martie 1871, în funcţiunea sa, el încercă toate spre recâştigarea cărţii de la casa de păstrare, respectiv a banilor; el continuă procesul.

După falimentarea firmei „Perlea şi Mureşanu”, toată averea ei s-a conscris în o masă de concurs. Pe lângă toate, masa este în atâta de scăzută, încât Comitetul, din astă parte, foarte puţin poate spera; el s-a insinuat, pe baza obligaţiunilor pe care le are din partea firmei, la concurs, sperând că, prin oareşicare caz intervenit, masa se va putea încă înmulţi şi Comitetul va ajunge cel puţin la o parte a fondului. Masa de concurs încă nu s-a pertractat. În acest mod, Comitetul, până azi, încă nu e în curat cu poziţia sa; averea de care dispune nu-i permite a spera, desigur, realizarea serbării; cazul trist al fondului îi mărgineşte privirea în viitor. Comitetul are, azi, o urnă de argint, cumpărată cu 1.260 fl. 50 cr. (Juriul a preţuit-o prin un aurar şi a dat cum că are acest preţ; e 400 loti de grea); şi un fondu de 216 fl. 41 cr., în bani gata (conform unei scrisori din 20 iulie 1870, a stimatei redacţii a „Curierului de Iaşi”, mai este la această redacţie o colectă de 100-200 galbeni, pe care Comitetul ar dori să-i primească cât de curând. Slavici); cu aceste mijloace, cu greu va cuteza a purcede la aranjarea unei serbări, care să fie demnă de însemnătatea pe care ar trebui să o aibă. Până când Comitetul nu ştie nimic sigur despre fondul destinat pentru serbare, până atunci el nu poate vorbi un cuvânt pozitiv.

Viena, în 25 mai 1871.

În numele Comitetului:

Nicolae Teclu, m. p. Preşedinte.

Ioan Slavici, m. p. Secretar.

Valeriu P. Bologa, m. p. Casier (Federațiunea, Anul IV,

Nr. 58-526, 30 mai / 11 iunie 1871).