1867: Nutriri interne pentru flămânzii externi
*
În „Bukowina”, foaia nemțească oficială din Cernăuți, nr. 103, cetim următoarea înștiințare:
„Frecvența călătorilor din Rusia, care apucă calea lor prin Bucovina, este, de două luni, încoace, înemnată. Folosirea căii ferate pentru călătorii de desfătare, de cură și de negoț, face explicabilă astă frecvență, deși nu se poate nega că unele circumstanțe, în care se ivesc călătorii muscălești pe pământul Bucovinei, sunt așa de bătătoare la ochi, că publicul află însă a-și cugeta multe de toate și a face feluri de conexiuni. Unii din acei călători nici nu seamănă a avea lipsa de cură sau că ar călători, în lumea largă, pentru desfătare sau în neguțare. Încă și petrecerea lor mai lungă, pe loc, fără de o cauză plauzibilă, nu prea consună cu un scop ordinar de călătorie.
*
Se vede, din toate, că balaurul nordic, de care se zice că stă la pândă deasupra Galiției, nu s-ar împăca cu acea îmbucătură mare, cică capătă tot mai mult apetit și de Bucovina, ca să o înghită și pe ea, cum a înghițit, înainte cu câteva decenii, pe surioara ei, Besarabia. Altminteri nu ne putem explica vizitele numeroase ale domnilor muscali, despre care raportează, în acest mod, și un organ oficial, decât că acei pseudo-călători voiesc a se încredința dacă, prin manierele dă până acum, sunt destul de netezite căile în Bucovina pentru un alai panslav sau că poate ar mai fi de tramis o droaie (turmă) dc apostoli, care, prin miejloacele cunoscute, să câştige lipași și, cu ajutorul acestora, să prepare poporul bucovinean pentru o întâmpinare solemnă.
*
De atari înccrcări, devenite, prin alte țări, deja ordinare, nu ne mirăm nicicum, dacă cugetăm, deoparte, la nesațul de țări din secolul nostru, iar pe de altă parte, la proverbul „fata cu avere are mulţi pețitori”, care se poate aplica la Bucovina mai vârtos, deoarece astă țărișoară nu e numai avută, mai e și cât se poate de frumușică; însă de ce ne mirăm și reprobăm e cum de una ca aceasta nu se putu prevedea de cei ce stau în fruntea țării, când începură unii, alţii a-i da Bucovinei o față slavă, prin felurite sulimeneli (rumenele, albele) sociale și politice? Din cele multe de astă natură, atingem numai introducerea limbii rutene în gimnaziu și în școlile reale naționale din Cernăuți, cu înscrierea ridiculă și în limba ruteană pe tabla acesteia din urmă, precum și încercarea unei asemene introduceri în gimnaziul național greco-ortodox din Suceava; execiva întrebuințare a limbii rutene în școlile poporale din ținuturile mărginașe cu Galiția și aplicarea ei în multe alte școli din țară; cântările slavone prin biserici, după ceremonialul din Galiția și după note muzicale procurate din Moscova și Petrupole, și liturghisirile în limba rusească însăși în biserica catedrală din Cernăuți, în mania dorinței auzitorului; manifestările de politică cu limba rusească în scara ierarhică și guvernamentală, iar, mai cu seamă, în viața socială și chiar în adunările de petrecere: acestea numai atingând, lăsăm să judece oricine, cu mintea sănătoasă și nepreocupată, dacă nu s-a lucrat dinlăuntru, credem că numai din neprecauțiune și nu din culpabilitate, în mâinile externe, ce stau întinse de a cuprinde și astă țărișoară română?
*
Sperăm vârtos în simțul antislav al poporului din Bucovina, iar mai cu seamă în înțelepciunea și patriotismul nobilimii și a inteligenței naționale, și nu mai puțin în adeverința neclătită de comun a clerului către tronul Maiestăţii Sale, că încercările de la miazănoapte se vor respinge, cu disprețul meritat și cu toată puterea morală, și însăși fizică; dar, de ar înteți, totuși, nesațiul panslav a înghiți naționalitatea română din Bucovina și de i-ar succede a realiza, încâtva, planul și peste acest petec de pământ românesc, atunci toată responsabilitatea va cade pe capul celora ce, prin politica lor de până acum, au ahiesat apetitul străin, deoarece e lucru știut că pețitorul începe tocmai atunci a cugeta mai serios de nuntă, dacă, din partea pețitei, vede un surâs voios și aude un cuvânt după inima lui, iar de nu sunt acestea, se lasă curând de planurile sale și-și caută de cale.
*
Seriozitatea lucrurilor ne face, dară, a deștepta atenţia publică la pericole mai mult decât posibile pentru Bucovina și a provoca, cu tot adinsul, la o schimbare a politicii de până acum. Că la locotenența c. r. a țării consilierul de școli, dl Gustav Bozdech, care, precum e știut, este un ceh, cu suflet și cu trup, de va tot face raporturi și emise apologetice în favorea rutenismului, nu vor întârzia și în Bucovina certurile naționale, asemene celora din Boemia. Și la consistoriu, părintele episcop, de va păși, și de aci, înainte, a se folosi de procedura, îndătinată episcopilor servi prin diecesele romane, nu vor întârzia înverșunările asemene celora din Banat și Ungaria. Însuși din despărțământul gr. or. al Ministerului de culte, de se va tot demanda, bunăoară că, cu emisul din 29 iulie 1866, aplicarea limbii rutene în afacerile oficioase ale diecezei, cei puțini, ce sunt molipsiţi de ideea panslavismului, vor fi tot mai cutezători și, la a doua emanație panslavă din Moscova, nu se vor împiedica mult de a reprezenta și pe poporul din Bucovina. Însă ceea ce poate fi mai periculos este că, prin dispoziții oficioase de astufel, se netezește calea pentru domnii moscali, care vor zice, curând, și despre bucovineni, cum zic despre galițieni: „Eto nasie roseiske liudi na Bucovine, ca co u Galicie! Paidom do nech!” (Iacă oameni de-ai noştri și în Bucovina, ca în Galiția! Să mergem la dânșii!).
*
(Albina, Anul II, Nr. 94-201, vineri 25 august / 6 septembrie 1867, p. 1)