1866: În numele națiunii române bucovinene | Dragusanul.ro

1866: În numele națiunii române bucovinene

Reclamă Trăsuri 1866

*

În numele națiunii române bucovinene. În numărul 41 al prea stimatului ziar „Albina” citirăm, cum că „Wiener Abendpost”, suplimentul ziarului oficial împărătesc, „n-a putut trece cu vederea îngrijorările sau, mai vârtos, scornirile unor ziare din Viena, cum că Domnitorul României ar aștepta ocazia pentru a intra în Transilvania”. Noi nu știm încă, până astăzi, ori prin acest ziar nemțesc sau pe altă cale, au ajuns aceste scorniri și la noi, consternând spiritele poporului și producând îngrijorare multă la aceia care sunt în serviciile statului, socotindu-l pe principele României și pe voluntarii săi chiar la marginile Bucovinei.

*

„Albina” își exprima dorința, față cu „Wiener Abendpost, ca acest ziar mai bine să fi spus ziarelor celorlalte nemțești cum că îngrijorările, respeptiv scornirile lor, sunt inspirate și făurite de inamicii cei numeroşi ai poporului român din Austria și ai cauzei naționalității lui și cum că atari bârfeli ţintesc a înnegri aspirațiile noastre naționale înaintea Casei domnitoare, iar noi, românii bucovineni, ne esprimăm dorința față cu unii diregători c. r. ai țării noastre, însă de naționalitate străină, ca ei să citească acest pasaj din prea stimata foaie „Albina”, care apare în reședința împărătească („Albina” se tipărea la Viena – n. n.), și să caute, mai vârtos, de a-și împlini cu sinceritate misiunea lor ca amploaiaţi c. r., constatând adică înaintea casei domnitore loialitatea și alipirea cea sinceră a noastră către aceasta, dar nu mai ales anume să se opintească, ca, pe temeiul unor bârfeli, născute din inimi duşmane, să ne încalță pe unii și pe alţii în prepus politic sau chiar să ne negrească pentru conspirațiune politică.

*

Noi le dorim acelor bărbaţi amploaiaţi ca ei să fie mai sinceri către Casa domnitoare, în împrejurări atât de critice și zguduitoare, și să n-o aducă în mai mare perplexitate și nedumerire, prin niște minciuni scornite asupra conducătorilor poporului român din Bucovina, care pururea și-au știut împlini misiunea cea sfântă, conducându-l cu sinceritate la loialitate către înalta Casă domnitoare, ceea ce poporul român bucovinean și acuma cu pregnanță o constată, căci, apăsat fiind de totala lipsă de pâine, aduse jertfe însemnate pe altarul eliberării patriei de dușmani, din cele ce pot să dea. Încă una le mai dorim acelor amploaiaţi c. r., adică: ca ei să nu fie mai puţin loiali către înaltul tron, decât cum sunt românii bucovineni și ca să nu se mai repete pentru dânșii anii 1863 și 1864, când imnele poloneze jucau rol, pe tieritoriul Bucovinei, în gurile, vocile și inimile lor” (Albina, Anul I, 1866, Nr. 49 din 31 iulie / 12 august, p. 2).


Comments are closed