1823-1824: Din Cernăuţi, cu ochii pe turci

Turci, văzuţi de Munster

1823: „Pe 18 septembrie, Majestatea Sa a mers la Cernăuţi, în Bucovina, unde urma să aibă convorbiri cu împăratul Rusiei. Aceste discuţii au avut loc, pe data de 4 septembrie 1823[1], în urma aranjamentelor făcute între cei doi suverani în timpul șederii lor la Innsbruck, în Tirol, după închiderea Congresului de la Verona și după întoarcerea lor la Viena. Singurul lor scop a fost să vorbească despre problemele cu Turciei. Cu această ocazie, însă, cei doi monarhi și-au exprimat satisfacția pentru rezultatul obținut de sistemul politic pe care l-au adoptat, prin care au menținut și întărit Europa, încercând să distrugă peste tot spiritul îngrijorării și al rebeliunii”[2].

1824: „29 noiembrie. O mișcare de centralizare are loc printre trupele staționate în provinciile austriece care se învecinează cu teritoriul turc. Această mișcare a fost mai întâi atribuită prevederilor necesare pentru realizarea unui cordon sanitar, stabilit de-a lungul limitelor estice ale Bucovinei, Transilvanie și a Banatului Timişoarei, din cauza ravagiilor pe care ciuma continuă să le exercite în provinciile din nordul Turciei. Această cauză este poate doar un pretext: se poate presupune mai degrabă că Austria, foarte alarmată de starea de decadență a Imperiului Otoman, formează pe frontierele turcești o armată de observație, pentru nu fi luată prin surprindere; este probabil că, dacă războiul dintre Grecia și Turcia ar dura mult, Imperiul Semilunii, deja atât de zguduit, s-ar prăbuși cu totul, cel puțin în această parte a Bosforului. Curtea de la Viena, poate temându-se că Rusia ar putea profita de această împrejurare pentru a se extinde în continuare, probabil consideră necesar să depună eforturi mari pentru a devia ruinarea care amenință în mod evident Poarta. Dar această ultimă putere pare să fie dispusă să asculte sfaturile înțelepte și salutare, pe care un cabinet la fel de prudent ca cel al Austriei, le poate da; trebuie să se temă că, dacă le va subordona unui entuziasm orb, riscă ruinarea”[3].

Soldaţi turci

[1] „Împăratul Austriei, care urma să fie onoranta gazdă a acestei întrevederi, trimisese pe Mareșalul de câmp – locotenent baron de Kutschern, la Kamenietz-Podolsky, pentru a-l complimenta pe împăratul Rusiei. În ziua sosirii prietenului său august, M. M. s-a dus să-l întâlnească personal la frontieră. Cei doi suverani au intrat împreună, cu aceeaşi trăsură, pe 6 octombrie, în Cernăuţi, la orele șase și jumătate seara; au trecut pe sub un arc de triumf, care fusese ridicat la intrarea în oraș, și au mers, prin mijlocul şirurilor de trupe care mărgineau drumul, în sunetul tunului și în aclamațiile locuitorilor, la palatul destinat împăratului Alexandru. Întrevederea celor doi suverani a durat doar patru zile, timp în care au făcut vizite dese prin împrejurimi și au luat masa împreună, de mai multe ori. A fost o succesiune de petreceri, obișnuite în astfel de cazuri: au primit, dar separat, în audiență privată, o deputăție, compusă din trei boieri moldoveni, pe care prințul Stourdza, hospodarul Moldovei, o trimisese din ordinul Sublimei Porţi, pentru a aduse complimente LL. MM. II” – Rabbe, Alph., Histoire d’Alexandre I, Tome second, Paris, 1826, pp. 380, 381 subsol.

[2] L’art de vérifier les dates, depuis l’année 1770 jusque a nos jours, Tome septième, Paris 1828, pp. 452, 453

[3] L’art de vérifier les dates, depuis l’année 1770 jusque a nos jours, Tome septième, Paris 1828, pp. 453, 454