1793: Câmpulungenii se plâng guvernului militar | Dragusanul.ro

1793: Câmpulungenii se plâng guvernului militar

B53

*

Prea Înaltă Guvernare a Bucovinei,

*

O prea negândită schimbare a vremilor şi neaş­teptată întâmpinare, ce ne sileşte pe noi, pe toţi locuitorii munţilor din Câmpulungul Mol­dovenesc, această prea plecată jalobă a noastră, înaintea prea înaltelor locuri, cu prea adâncă sme­renie a o aduce! O prea nevăzută schimbare a vremilor ne sileşte, că, de s-ar fi putut vedea mai dinainte vreme una ca aceasta, de care suntem traşi acum la întrebare, cu bună seamă toată si­linţa noastră am fi pus, că nici odinioară la în­doială n-am fi încăput, şi de care am crezut că ne este de apărare, dar şi neaşteptata întâmpinare este pricina că nici odinioară frică ori grijă n-am avut, cum şi mila aceea ce am avut, până acuma, de la luminaţii domni şi împăraţi, întărită cu atâtea privilegii, ce le avem la mănă, oarecând poate răsuflată să rămână.

*

Toată pricina jalobei noastre într-aceste următore se cuprinde: De într-a treia sută de ani mai bine acum, după cum am înţeles de la moşii şi strămoşii noştri, de când s-au început aşeza bă­trânii şi rădăcina neamurilor noastre, într-aceşti munţi carpatici sau, precum zic nemţii, Alpi, pe la apa şi pe la izvoarele apelor: Dorna, Bis­triţa, şi Moldova, pe la locuri sălbatice, pe unde, mai înainte vreme,n-au putut străbate prin codrii cei deşi nici fiare, doară necum oamenii, şi lăzuind codrul verde, cu multă sudoare şi muncă, scoţând rădăcinile copacilor verzi, am lărgit loc, încet, încet, de s-au făcut satele: Câm­pulungul, Dorna, Fundul Moldovei şi, mai pe urmă, Pojorâta  şi Sadova, cum şi alte sate, în partea Moldovei, care acum peste cordunul îm­părătesc au căzut. Această silinţă a noastră văzând luminaţii domni ai Moldovei şi ştiind şi greutatea vieţii noastre, ce avem într-un loc săl­batic ca acesta, s-au milostivit şi nu ne-au în­cărcat cu altă cu nimica, fără numai cu sfer­turile, pocloane, după cum arată aceste aice ani­nate mărturii de la boierii care au fost vornici între noi, era şi fulărit, care toate erau dajdiile Domnitorului Ţării, precum astăzi este contribuţia împărătească, şi ca să ţinem străji, pe unde s-au făcut cărări sau plaiuri din ţara Ar­dealului, şi ţara ungurească, Iar cu alte cele, Domnii Moldovei, nici ca principi ai ţării, nici ca stăpâni ai locului acestuia, nu ne-au încărcat, şi aşa am trăit, nenumărată vreme, sub principii Moldovei, nefiind supăraţi, afară de aceste mai sus pomenite, cu nimica; căci schimbându-se prin­cipii Moldovei, unul după altul, care cum au venit privilegiile celui ce era mai înaintea lui n-au ridicat, ci mai vârtos le-au întărit, până când, din puternica orânduială a lui Dumnezeu, s-a schimbat vremea, de a căzut acest loc al locuinţei noastre sub stăpânirea prea luminatei Case a Austriei.

*

Domnii generali, ce erau, într-acea vreme, povăţuitori ţinutului Bucovinei, au cerce­tat, îndată după cuprinderea ţinutului, precum in ţară între apele: Nistrului, Prutului, Siretului şi Sucevii, până în munţii, aşa şi aice, în­tre munţi, toate dăjdiile, atât domneşti sau ale prinţului ţării, cât şi boiereşti sau ale stăpânului de loc, şi, după cum au aflat, făcându-se numai puţintea schimbare la dajdia ţării, adică la con­tribuţie, altele toate au lăsat într-aceea stare, în care era Bucovina atunce când au cuprins-o, şi, văzând şi privilegiile şi dreptăţile noastre, care, aici, în cinci sureturi cu prea adâncă plecăciune am aninat, afară din contribuţia dreaptă, până la o vreme, adică la anul 1782, cu altă cu nimica nu ne-au mai însărcinat, căci greutatea traiului nostru, aice, ceea ce era în vremea prin­cipilor Moldovei, a rămas la vremea Generă­rilor şi pană astăzi, din pricină că norodul din zi în zi se înmulţeşte, iară locul strâmt nu se mai întinde, nici piatra neroditoare nu se mai face mai bună.

*

La anul 1782, s-a aflat, din lu­minata poruncă împărătească, a fi de trebuinţă să se facă drum de care, peste munţii pustii, în ţara Ardealului, şi la aceasta, îndată am fost si­liţi a lucra cu trăsuri şi cu mâinile, dar ne-soco­tind cum că această datorie în veci se va întemeia, şi, văzând atât folosinţa şi trebuinţa drumului, nici cu un cuvânt nu ne-am împotrivit, dar acum vedem cum că, de acolo, datorie veşnică ni s-a născut. Au mai aflat aceşti domni generali, peste aceasta, împotriva privilegiilor noastre, şi aceea, să mai dăm cai de forşpont (cai de poştă – n. n.), şi purtăm o greutate a forşpontului ca aceea, care nici în Bucovina, nici într-alte ţări împărăteşti nu se pomeneşte, căci Câmpulungul Moldovenesc trebuia să poarte poşta, de la Câmpulung, până în Doma, peste muntele Mestecăneşti, 5 mile de loc, iară Dorna trebuia să dea forşpont la Bis­triţa, peste munţi, 13 mile şi jumătate. Am socotit noi cum că această greutate, care am primit-o peste dreptăţile noastre, fără de a ne jelui oareunde, a fi destulă încărcătură asupra noastră, dar cu cât îngăduitori ne-am făcut, cu atâta mai mult alte greutăţi s-au aflat, căci acum diregătorii boiereşti tot chipul de silinţă au pus ca să ne însarcine cu tot felul de datorii, cu care însărcinat este un ţăran, cel ce şede în ţară, pe loc neted şi roditor, care însuşi înaintea unei co­misii, ce s-a făcut într-aceste zile, din gura domnului Director de la Sf. Ilie însuşi ni s-a dat răspuns, cum că privilegiile noastre, ce le avem, nu ne învolnicesc nici de adetul casei, nici de dijmă, şi aşa, de va rămânea pe voia dregătorilor, Dumnezeu ştie cu câte greutăţi ne vor însărcina, precum şi pân-acum multe au făcut, care nu erau; aceşti dregători mai sus nu­miţi nu cumpănesc, aici, cum că noi puţintea pâinea noastră o facem departe, în ţară, şi mulţi o facem peste cordon, în Moldova, 10 şi 12 mile de loc de departe, ca să ne putem hrăni, aice, între munţi, ci ne caută numai aici că suntem sudiţi, căl­când peste privilegiile noastre; cele mai multe chiverniseli ale noastre sub numele veniturilor boiereşti ni le închid şi trag la dânşii; aşa ni s-au poprit cărşmele şi s-au dat în orânda străinilor, care, după vo­ia lor ridicând preţul băuturii, din munca noastră se îmbogăţesc; aşa s-au scornit taxele pădurii, care, până la vremea comisiei de îndreptare, nu s-au auzit nici odinioară, măcar că aice prea multă pădure se află şi îndemnare a o tăia, şi a deschide locuri, mai multă folosinţă va face decât popreala.

*

Aşa ni s-au închis văile şi păscăriile, care acum de la aceşti deregători cu bani le cum­părăm, aşa s-au închis şi vânătoarea, pentru care asemene siliţi suntem a plăti orânda; aşa vor să ne încarce şi morile cu osebit adet, după cum vor  socoti   dumnealor, nesocotind cum că aceste mori, cu morile cele ce se află în ţară pe loc neted, nici odinioară nu se vor putea întruchipa, căci acestea, fiind făcute pe nişte pâraie, ce izvorăsc dintre munţi şi nu ţin totdeauna matca lor, adeseori se schimbă pe alte locuri şi, uneori, din pricina îngheţului, alteori din schimbarea apei pe alt loc, rămânând morile pe loc uscat, nu umblă, nici atâtea venituri nu aduc, cât pe jumătate de una din cele ce sunt în ţară; toate acestea nu primesc la socoteală, ba nici acelea nu se caută, cum că un ţăran, ce şede în ţară, pe loc neted, găseşte chiverniseala vieţii sale în verdeţurile grădinilor şi din semănătura câmpului, fiindcă se fac: mazăre, fasole, linte, bob, hrişcă, păsat; se află şi roadele pomă­tului: cireşe, prune, perje, pere, mere, care toate acestea în locul locuinţei noastre nu sunt şi stânca nu le mai rodeşte, şi toată hrana noastră o zi ca alta în toată viaţa noastră; la vreme de post, mămăligă uscată (mulţi sunt care nici aceea n-au), iar în vreme de frupt, o zi ca alta, mă­măligă şi brânză, şi acei mai mulţi n-au nici aceea. Iar găini, gâşte şi raţe, cum şi râmă­tori de tăiat, la noi foarte rar se află, fiindcă nu este cu ce să le ţinem; toate acestea nu se primesc la socoteală de către numiţii dregători.

*

Dar cu aceea vor să ne apese, să ne dove­dească, cum că avem plodul vitelor prea mare, că la dânşii prea mare numărul oilor este la un gospodar, 200, şi acest fel de gospodari poate s-ar găsi 1 sau 5, în tot ocolul Câmpu­lungului, la dânşii prea mare număr este 10 sau 12 vaci, la un gospodar, şi de aceştia poate s-ar găsi unul sau doi, la Dorna. Acestea sunt cu care vor să ne dovedească, dar nu caută cum că, pe lângă unii ca aceştia, care au câte 100 şi 200 de oi ori câteva vaci, mai mulţi săraci se găsesc, şi cei mai mulţi sunt care cu totul nu au nimica şi trăiesc numai de la aceşti mai cu putere; iară ce se atinge de cei mai cu putere şi de ploada lor cea de vite, nu caută cum că această ploadă cu nenumărată greutate este, căci iarna se începe de la luna lui octombrie şi, după starea locului, până la jumătatea mai, şi adeseori până la sfârşit ţine, şi oamenii, cu ploada lor cea de vite, sunt siliţi a merge în ţară, la loc neted, şi caută fân pentru vitele lor, precum şi aceasta ştiut este şi dovedit, cum că cele mai multe vite, câmpulungenii le iernează în partea Moldovei, pe la Iaşi şi mai în jos de la Iaşi, pe apa Prutului şi Siretului.

*

Aceasta este starea locului nostru şi aceasta cea adevărată închipuirea lui, la care, de nu vom avea apărare de către prea înălţata împărăţie şi pe înalte locuri, nu-i cu putinţă ca să putem trăi. Şi aceste pricini şi greutăţi ne silesc prea plecată jaloba noastră aceasta înaintea înaltei Guvernări, cu prea adâncă smerenie, a o aduce şi a ne ruga ca să se milostivească înalta Guvernare, după mai sus arătatele privilegiile noastre, împotriva însărcinării boiereşti a ne apăra şi a porunci ca cele ce ni s-ar fi luat şi ni s-au poprit de către dregători să ni se sloboadă şi înapoi să ni se dea.

Câmpulung Moldovenesc, 1793, Iulie 1.

*

Simion Păpuţă, vornic,

Simion Şandru, giurat

Ioniţă Crăciunescul,

Ioniţă Sabie,

Gheorghe Pitacariul

Iosif Gligore a popii

Costandin Sabie.

*

Şi noi, împreună cu toate satele Câmpulungului, adeverim şi, pentru credinţă, s-a pus şi pecetea vetrei Câmpulungului, ce se numeşte târg, şi noi suntem sub ascultarea lor (Uricariul / cuprinzător de hrisoave, ispisoace,urice,  anaforale, proclamaţiuni, hatişerife şi alte / acte ale Moldovei şi Ţării Româneşti, / de pe la anul 1461, şi până la 1854 / sub direcţiunea dlui Theodor Codrescu, Tomul al VI, Iaşi, Tipografia Buciumului Român, 1875, pp. 164-170).


Comments are closed