1584: Superstiţii în legătură cu calendarul nou | Dragusanul.ro

1584: Superstiţii în legătură cu calendarul nou

Târgu Mureş

Târgu Mureş

*

Pedeapsă divină pentru căsătoriile ce­lebrate după calendarul vechi şi care, după cel nou, cădeau în postul Cră­ciunului 1583. Două asemenea nunţi au avut loc, în cursul aceleiaşi săptămâni, în Feneşul săsesc, în două case deosebite.

*

Într-una din ele, în chiar noaptea aceea, în care să făcea nunta, fiul cel mai iubit al bărbatului care îşi mărita fata s-a îmbolnăvit şi, a doua zi, a murit, şi, scurtă vreme după aceea, au ajuns la aşa mare neînţelegere între ei mirii, încât mireasa a fugit de la mire şi nu mai vrea să trăiască cu el.

*

Iar în cealaltă, un altul, care se însurase, a fost atacat, deodată, de demon, a doua zi, şi, prăbuşindu-se la pământ, a început să facă spume la gură şi să sufere rău de tot, şi să vorbească lucruri îngrozitoare, şi să vadă şi să declare lucruri care se întâmplau în lipsa lui, şi aceasta a ţinut trei zile în şir; după trei zile, s-au adunat, la el, rudele celui muncit de diavol şi mulţi bărbaţi şi femei, parte catolici, parte eretici. Însă demonul îl îndemna să nu-l primească pe Mihail Fazakas sau Olarul, şi nici să nu vorbească cu el, însă, totuşi, acela a venit şi el, în prezenţa căruia demonul nu a vrut să scoată nici un cuvânt. Atunci el, Fazakas, a îndemnat pe catolici, care erau de faţă, ca, plecând genunchii lui Dumnezeu, să se roage pentru acela, iar el, într-ascuns, a făcut semnul crucii pe fruntea celui muncit de dia­vol şi, atunci, a început demonul să-l chinuiască mai rău ca înainte, încât toţi care erau de faţă au fost stăpâniţi de mare spaimă şi opt bărbaţi, din cei mai puternici, abia puteau să-l ţină.

*

Şi noi nu am încetat să ne rugăm, până ce nu ar vorbi… Este pus să recite „Tatăl nostru” şi abia poate rosti anumite părţi. La fel, pus să spună „Crezul”, se opreşte la articolul despre duhul sfânt, zicând: „Nu mă lasă demonul să spun cele ce vreţi”.

*

În sfârşit, pus să se lepede de Satana, suferă mai crunt şi se face vânăt tot şi negru, dar, în cele din urmă, diavolul fuge ruşinat. Cel posedat, care era eretic, s-a făcut catolic după aceea! (Călători străini despre Ţările Române, III, Bucureşti, 1971, pp. 115, 116).